Pe 14 iulie se împlinesc trei ani de când Mădălina Manole a plecat dintre noi, trei ani trişti şi, aşa cum afirmă Adrian Enache, trei ani „săraci”. Cu toate că moartea ei fulgerătoare a lăsat în urmă durere şi numeroase semne de întrebare, amintirea „fetei cu părul de foc” continuă să rămână vie în inimile celor care au cunoscut-o şi iubit-o. Mai mult, muzica ei este ascultată de către miile de fani care, nici ei, nu au uitat-o.
Cu drag, de Mădălina Manole îşi aminteşte şi Romică Ţociu, prieten apropiat al acesteia, el relatând pentru „ring” una dintre cele mai frumoase întâmplări cu Mădălina.
„Joi am fost la ziua Mariei Dragomiroiu şi vorbeam cu toţii că urmau aşa, pe rând, zilele de naştere ale Mirabelei Dauer, Mariei şi apoi a Mădălinei… Îmi lipseşte foarte mult! Prietenia noastră a avut un temei nu doar artistic, ci şi unul sufletesc. Mădălina era naşa fiului meu, Cătălin. Recent am revăzut caseta de la nunta mea şi a soţiei mele şi acolo apăreau şi Mădălina cu Şerban Georgescu… Sunt foarte multe amintiri care mă leagă de Mădălina Manole. Cea mai frumoasă amintire este atunci când am fost cu Nicoleta (soția – n.r.) şi i-am propus să fie naşa fiului nostru. Eu şi Nicoleta nu eram căsătoriţi, iar Mădălina a zis: «Dacă nu vă căsătoriţi, eu nu-l botez pe Cătălin!». Vorba Nicoletei, să nu se înţeleagă că am luat-o de nevastă că aşa a vrut Mădălina. Dar cum ea era o familistă convinsă, a fost foarte vehementă atunci. Mădălinei îi plăcea familia!”, a spus pentru „ring” Romică Ţociu.
Pentru Adrian Enache, Mădălina Manole rămâne un artist şi un prieten de valoare. El deplânge pierderea cântăreţei, în compania căreia a petrecut clipe minunate.
„Au fost trei ani, aşa cum au fost şi cu Laura Stoica… trei ani săraci! Săraci pentru că noi obişnuiam să ne întâlnim foarte des… Acesta e cel mai potrivit cuvânt… SĂRACI, ani săraci! De Mădălina mă leagă amintirea festivalelor de pe Litoral, serile pe care le petreceam împreună după spectacole la terasa din Mamaia a lui Aurelian Temişan, unde stăteam la poveşti, cântam, glumeam şi ne distram până ne prindeau zorii. Era o atmosferă extraordinară, care îmi lipseşte foarte mult. După festivalul de la Mamaia, ne întâlneam la o altă terasă unde făceam un show, cel de-al doilea, fără camere de filmat, şi era cel mai tare”, a mărturisit Adrian Enache.
Cine este Mădălina Manole
Născută pe 14 iulie 1967, la Vălenii de Munte, judeţul Prahova. La vârsta de 15 ani devine membră a Cenaclului Tineretului prahovean, condus la vremea respectivă de poetul Lucian Avramescu. Concomitent, Mădălina şi-a continuat studiile, frecventând cursurile Liceului de Chimie din Ploieşti. De asemenea, Mădălina Manole a terminat Şcoala de controlori trafic aerian Băneasa şi a lucrat vreme de 4 ani în acest domeniu. Între 1982 şi 1985, a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă, la clasa Mihaela Runceanu – Ionel Tudor. Împreună cu Ştefania Ghiţă a fondat duetul Alfa şi Beta, cu care a participat la spectacolele Cenaclului Flacăra.
În anul 1988, a concurat la Festivalul Mamaia cu piesa „Un om sentimental”, compusă de Şerban Georgescu, acesta fiind începutul unei colaborări de succes între cei doi. Şerban Georgescu a compus melodiile care au făcut-o faimoasă: „Fată Dragă”, „Te-am văzut, mi-ai plăcut”, „Ei, şi ce?”, „Da, te iubesc”, „Când dansez cu tine”, „Aş da orice” şi multe altele.
Din 1991, începe o serie de turnee de succes în SUA, Canada, Austria, Belgia, Germania, Franţa, în 1995, cântă la Bucureşti în deschiderea concertului Whigfield, iar un an mai târziu, în deschiderea concertului susţinut de formaţia Los del Rio.
În anul 1993 este desemnată cea mai bună artistă pop în clasamentele realizate de Radio Contact, fapt care-i aduce o invitaţie la Bruxelles, unde filmează, în studiourile societăţii belgiene Radio Contact, videoclipul pentru piesa „Să nu mă minţi”. Revista „7 Extra” o apreciază drept „Patricia Kaas a României”.
„Mădălina este apreciată în continuare. Melodiile ei continuă să fie difuzate la radio, iar tinerii pe care-i întâlnesc în ţară îi cântă melodiile. Muzica românească de valoare nu se devalorizează niciodată” – Adrian Enache
