ZiarulRing

22-mai2024

ULTIMA ORĂ

ALTE CATEGORII

Pantazi Ghica, scriitorul care a propus construirea primului submarin românesc 

Avatar

Publicat

pe

S-au scurs 193 de ani de la nașterea lui Pantazi Ghica (15 martie 1831), încondeiat de Eminescu în Scrisoarea a III-a drept „urâciunea fără suflet, fără cuget/Cu priviri împăroșate și la fălci umflat și buget/Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri/La tovarășii săi spune veninoaselei-i nimicuri” (omul suferea și de cifoză…).

„Fratele mai mic al lui Ion Ghica și liberal pașoptist francofil din aripa lui C.A. Rosetti (alias «pocitura» cu «bulbucații-i ochi de broască»), a murit încă tânăr, pe 17 iulie 1882, la București și a fost incinerat la moșia Ghergani. Stâlp de cafenele, revoluționar demofil și boem parizian învederat la pașopt (cu escale și pe la Stambul), prieten cu Bolintineanu, Bălcescu, Alecsandri, mai târziu Macedonski ș.a., căsătorit cu o franțuzoaică, Pantazi a avut o biografie aventuroasă”, sesiza criticul și istoricul literar Paul Cernat în fuga unui crochiu închinat fratelui lui Ion Ghica.

De două ori la „mititica”

Pe repede-înainte: „Pantazi Ghica a luptat și în Războiul Crimeii, în timp ce mai seriosul său frate lupta strategic împotriva pirateriei maritime ca bei de Samos. Întors în țară, combate în presa liberală (după 1867 devine și un antijunimist învederat), îndeplinește funcții publice relativ minore în vremea lui Cuza, dar e implicat în diverse scandaluri și ajunge o vreme chiar la închisoare (întâi, pentru calomnie de presă, în calitate de coeditor al ziarului Dîmbovița, a doua oară împreună cu publicistul antidinastic N.T. Orășanu)”.

Animator al presei umoristice

Pe același fir: „Altminteri, avocat de profesie… A avut totuși noroc de prieteni scriitori mulți și influenți. Rămâne în literatură mai ales pentru romanul (cu tâlc autobiografic) Un boem român (1860), nu rău pentru faza, incipientă încă, a romanului autohton. Pasabilă, dincolo de alfabetul de tranziție în care a fost scrisă, e nuvela O lacrimă a poetului Cîrlova (1858). Un interes pur documentar au însă caraghioasa «anecdotă» Cămătarul sau comedioarele satirice Iadeșul și Sterian pățitul – omul a fost, de altfel, și un animator al presei umoristice, conducător al revistelor Păcală și Scrînciobul”.

Citește articolul integral aici.

Advertisement
Citește în continuare
Advertisement
Lasă un comentariu

Lasă comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *