L-a DESENAT pe Ionuţ… FĂRĂ CAP! Fratele copilului ucis de câini I-A ŞOCAT pe psihologi şi pe psihiatri

Cazul „Ionuţ – copilul omorât de maidanezi” creşte în intensitate de la o zi la alta. Două episoade noi au răscolit, ieri, emoţional o ţară întreagă: apariţia ultimelor imagini cu Ionuţ şi declaraţiile de la Parchet ale tatălui. Tot ieri, „ring” a aflat, pe surse, un episod şocant de la întâlnirea fratelui rămas în viaţă cu psihologii şi psihiatrii.

Dezvăluirea pe care o prezentăm în continuare, ca exclusivitate în „ring”, este mai mult decât… tulburătoare. Este vorba de un test psihologic la care a fost supus, cu multă grijă, fratele copilului omorât de câini. Rezultatul este cel puţin la fel de şocant şi, poate, mult mai dramatic decât tot ce s-a petrecut, ieri, în acest caz ce pare, de la o zi la alta, mai… răscolitor.

După câte se ştie, ieri, la primele ore ale dimineţii, o ţară întreagă a fost bombardată, prin media, de imaginile ultimelor ore cu Ionuţ în viaţă, lansate în spaţiul public de site-ul cancan.ro. Imagini care ridică multe semne de întrebare, veţi vedea de ce. Tot ieri, în jurul orei 9.00, Valentin Anghel, tatăl lui Ionuţ, s-a prezentat la Parchetul instanţei supreme, unde, în prezenţa avocatului Bogdan Bărbuceanu, a spus că se va constitui parte civilă după ce va începe urmărirea penală (fără să precizeze, deocamdată, suma pe care o va pretinde) şi a dat declaraţii complete cu privire la tot ce ştie/cunoaşte, direct sau indirect, despre momentul morţii copilului său. Şi nu numai.

„Şi-a desenat părinţii, s-a desenat pe el şi l-a desenat şi pe Ionuţ”

La sfârşitul săptămânii trecute, micuţul Andrei Anghel, fratele lui Ionuţ, a fost văzut, pe parcursul câtorva zile, de mai mulţi psihologi şi psihiatri. Chiar în prima zi, cu multă grijă, mai mult în joacă, aşa cum se procedează cu cei mici, Andrei a fost pus să-şi deseneze familia. Este chiar o probă de evaluare şi de diagnostic în psihologie şi psihiatrie. Testul se numeşte generic chiar aşa: „Desenul familiei”.

Există şi un alt test, mult mai direct, numit „Om-casă-pom”. Pe de o parte, un astfel de test îi permite copilului supus evaluării să se exprime liber prin desen (linii, culori) şi, pe de altă parte, îi dă posibilitatea psihologului/psihiatrului să aibă acces la modul în care copilul trăieşte relaţiile cu părinţii, fraţii, prietenii şi la sentimentele pe care le are faţă de aceştia. Toate exprimate… în desen. Şi micuţul Andrei a fost pus să deseneze.

Advertisement

Cu acuarele. Iată cum descrie o sursă demnă de încredere desenul lui Andrei: „Şi-a desenat părinţii, s-a desenat pe el şi l-a desenat şi pe frăţiorul lui, pe Ionuţ. Dar l-a desenat pe Ionuţ… fără cap. Aproape fără cap. Pentru că o mare parte din cap lipsea. Părea mai degrabă că nu are cap. În acel loc unde trebuia să fie cap era… o pată albă”. Relatarea este mai mult decât şocantă. A doua zi, potrivit aceleiaşi surse, Andrei a povestit cu multă claritate cum a fost atacat Ionuţ de patru câini, cum l-au pus jos şi cum au început să-l sfâşie, muşcându-l peste tot, peste tot. Şi, în cele din urmă, lăsându-l… fără suflare.

„Mutilarea frăţiorului a fost recepţionată ca extrem de traumatică” Cum comentează specialiştii? Iată ce spune, consultat de „ring” un cunoscut psiholog: „Este foarte clar că această mutilare enormă a frăţiorului a fost văzută şi recepţionată ca extrem de traumatică şi deja, în reprezentarea sa, imaginea fratelui este una fără cap. Micuţul Andrei a refuzat să facă o reprezentare realistă a frăţiorului său, nu a reprezentat deloc imaginea fratelui său mutilat, muşcat, ci a preferat să înlocuiască zona capului cu o zonă albă. Cu nimic. Ca şi cum ar fi fost decapitat”.

Probabil că micuţul Andrei va mai trece prin astfel de teste. Pentru că psihologii (şi psihiatrii) trebuie să-l ajute să depăşească această cumplită traumă. O traumă demnă de un film horror prin care n-ar mai trebui să treacă niciun copil din România. Şi pentru ca această traumă să nu se mai repete, autorităţile (poliţia, procuratura, justiţia) trebuie să-şi facă datoria. Exemplar. Însă…

Presa spune una, Primăria secorului 2 spune alta

În timp ce cancan.ro se lăuda ieri că deţine „imagini năucitoare, pe care NIMENI nu le-a văzut până acum (n.r.- adică până ieri la prima oră a dimineţii), în timp ce Mediafax se străduia să informeze că „Valentin Anghel (n.r. – tatăl lui Ionuţ) a spus că nu a văzut la Parchet imagini care ar fi fost surprinse de camerele de supraveghere din Parcul Tei în 2 septembrie, înainte ca băieţelul să fie găsit mort”, tot ieri, pe adevărul.ro apărea informaţia potrivit căreia „reprezentanţii Primăriei Sectorului 2 au declarat că nu au putut oferi presei filmările până joi (n.r. – aşadar, acele imagini provin de la Primăria sectorului 2, suspectă, ba chiar acuzată de unii că ar fi responsabilă de existenţa acelei haite de câini care l-a ucis în chinuri pe Ionuţ?), pentru că nu au primit acordul Poliţiei, dar că imaginile au fost făcute de camerele de filmat ale administraţiei locale şi că se ştia de existenţa lor”.

Dar… Cine ar avea interesul să creeze derută şi piste false? Dacă procurorul Varga (acelaşi cu procurorul care l-a trimis pe Cioacă în judecată pentru că ar fi omorât-o pe Elodia) nu avea aceste imagini, despre care reprezentanţii Primăriei sectorului 2 spun că erau cunoscute de poliţie, atunci este foarte grav. Pentru că face parte din ABC-ul criminalisticii ca, într-un caz de omor, să faci investigaţii la faţa locului şi să soliciţi în primul rând astfel de probe video, dacă ele există.

Aşadar, este greu de crezut că experimentaţii poliţişti judiciarişti ( de la Departamentul „Omoruri” al Poliţiei Capitalei) şi/sau procurorul Varga din Parchetul general nu au cerut şi văzut/analizat (cu lupa) aceste înregistrări. Cine ar avea interesul să creeze derută şi piste false? Rămâne de văzut. Cu toate acestea… Şi alte întrebări. Deocamdată… retorice Atâta vreme cât, din peste 20 de ore de înregistrări (provenite de la 9 camere video) toate televiziunile au preluat ieri doar micul fragmenţel de nici 3(trei) minute pus la dispoziţie de cancan.ro, automat, nu numai un om cu simţul investigativ dezvoltat, ci chiar şi un simplu cetăţean „de pe zebră”, cum spune un vechi ziarist, trebuie să-şi pună mari semne de întrebare.

Advertisement

Se potrivesc orele de pe fiecare din cele 9 camere cu ora corectă? Au fost toate camerele setate pe acelaşi fus orar? Ce se poate vedea pe restul orelor filmate şi de ce numai aceste imagini şi nu altele au fost alese? De ce nu apare bunica în aceste imagini? Bunica nu apare doar în aceste imagini special alese sau în niciuna dintre sutele de minute de înregistrare? De ce nu se potriveşte acest interval de timp de peste două ore (între 9:20 şi 11:36) cu intervalul de 30-40 de minute despre care vorbeşte avocatul Bărbuceanu care citează declaraţia dată procurorilor de bunica lui Ionuţ?

De ce în aceste imagini prezentate se insistă, de câteva, ori pe momentele în care, pe lângă un câine maidanez aflat în parc (unde, culmea, este interzisă prezenţa câinilor), trec, pe rând, o femeie gravidă, un grup de copii, apoi micuţul Andrei, adus de misteriosul bărbat, de undeva din afara parcului? Vrea cineva, musai, să demostreze că locul câinilor maidanezi este în continuare printre oameni, în parcuri, la locurile de joacă ale copiilor? Vrea cineva să-i scape basma curată pe cei responsabili de prezenţa în acel loc din sectorul 2 (dar, atenţie, şi dintr-o CAPITALĂ EUROPEANĂ în care responsabilitatea cu maidanezii este la… PRIMĂRIA GENERALĂ/PRIMARUL GENERAL)a unei haite de câini maidanezi, care haită, pur şi simplu, l-a sfâşiat şi omorât în chinuri pe bietul Ionuţ?

Procuratura generală ar trebui să facă lumină urgent în acest joc de-a „maidanezii şi vardişti” şi, eventual, să-i cheme ca martori în dosar pe cei care, de acum, mai spun că deţin probe că Ionuţ nu a fost omorât de HAITA MAIDANEZILOR DIN SECTORUL LUI ONŢANU! Şi din CAPITALA… CONDUSĂ DE OPRESCU!

„Şi-a desenat părinţii, s-a desenat pe el şi l-a desenat şi pe frăţiorul lui, pe Ionuţ. Dar l-a desenat pe Ionuţ… fără cap. Aproape fără cap. Pentru că o mare parte din cap lipsea. Părea mai degrabă că nu are cap. În acel loc unde trebuia să fie cap era… o pată albă.” – UN SPECIALIST „Micuţul Andrei a refuzat să facă o reprezentare realistă a frăţiorului său şi a preferat să înlocuiască zona capului cu o zonă albă. Cu nimic. Ca şi cum ar fi fost decapitat.” – SPECIALIST ÎN PSIHOLOGIA COPILULUI