LIFE/INEDIT
Cum se distrau românii pe vremea comunismului
Te-ai întrebat vreodată cum se distrau oamenii pe vremea lui CeauÈ™escu? Unde mergeau sâmbătă seara, unde mâncau, ce haine îmbrăcau È™i cum anume îÈ™i petreceau timpul? Dacă acum avem malluri, cinematografe care mai de care mai fiÈ›oase È™i localuri selecte, iată ce făceau oamenii când acestea nu erau nici măcar la nivel de proiect.
Vine weekendul. Fiecare dintre noi ne gândim ce putem face, unde putem petrece o seară frumoasă, fie în compania prietenilor, a familiei sau a persoanei iubite. Căutăm variante, poate o plimbare È™i shopping în mall, o cină la un restaurant select sau o plimbare în parc. Dar oare cum se distrau bucureÈ™tenii de pe vremea comunismului? Cum arătau zilele de weekend la ei sau petrecerile aniversare, nunÈ›ile, botezurile sau escapadele la mare?
Vara, hotelurile ÅŸi plajele litoralului românesc erau întotdeauna pline, indiferent că era dimineață sau se apropia soarele arzător al prânzului, malul mării era plin de turiÈ™ti. Pentru cei care nu suportau soarele, existau însă terase, săli de jocuri È™i restaurante, care erau la fel de pline de oameni dornici de distracÈ›ie.
Religia, mână în mână cu distracÈ›ia
În perioada comunistă, sărbătorile religioase erau de fiecare dată prilej de baluri, serate ÅŸi discoteci pentru a distrage oamenii din biserică. DeÅŸi cluburile bucureÅŸtene au oferte generoase pentru sărbătorile de iarnă ÅŸi pascale, puÅ£ini îÅŸi amintesc că acest obicei a fost inserat în stilul de viaţă românesc în scopuri de manipulare.
Nunți, botezuri și aniversări, toate pe același tipar
NunÈ›ile erau făcute după gustul fiecăruia, însă nu se punea problema ca acum de prea multe pretenÈ›ii. O masă sărăcăcioasă, celebrul sifon ce nu putea să lipsească, È›inute „excentrice”, viu colorate È™i voie bună. La fel È™i în cazul zilelor de naÈ™tere. Ce cadouri scumpe, vacanÈ›e în locuri exotice sau aparatură de ultimă generaÈ›ie? Florile erau nelipsite È™i, eventual, se mai primeau cadouri simbolice, ieftine, dar cu mare impact emoÈ›ional asupra sărbătoritului.
Cine dorea să meargă la cinematograf, era liber să o facă. Sălile erau multe, însă peliculele ce rulau… puÈ›ine, aÈ™a că nu prea aveai ce să alegi.
Alcool cu porția!
Alcool? Da! Dar după orar. Dacă în capitalism ieÅŸirea „la o băută” e o afacere non-stop, pe vremea comunismului, principala limitare pentru petrecăreÅ£i o reprezenta orarul de servire foarte strict, de la 10 dimineaÅ£a ÅŸi până maximum la ora 12 seara. Nici varietatea băuturilor nu era una deosebită, însă nostalgia vremurilor de odinioară dă savoare sortimentelor locale de dinainte de ’89.
