ZiarulRing

27-feb.2024

ULTIMA ORĂ

ALTE CATEGORII

Uninvented Theatre: POVESTEA celei mai SURPRINZĂTOARE trupe de la “Românii au talent”

Avatar

Publicat

pe

Uninvented Theatre este trupa care a adus magia teatrului de animaţie şi magia dansului pe scena de la „Românii au talent”.

Deşi au ratat marea finală, membrii acesteia continuă să aducă bucurie şi speranţă în sufletul românilor, şi nu numai. Într-o societate în care există „o sete foarte mare de emoţie, de cultură şi de artă”, Uninvented Theatre îşi propune să depăşească barierele convenţionalului şi să facă un altfel de teatru cu ajutorul Evei, un manechin care prinde viaţă în mâinile maeştrilor păpuşari.

Astfel, în avanpremiera spectacolului „Classic meets Contemporary”, “ring” a stat de vorbă cu membrii trupei, pentru a afla povestea celui mai surprinzător proiect artistic al momentului. O idee, o emoţie, un vis… Uninvented Theatre

Cum s-a născut Uninvented Theatre? Care este povestea din spatele acestui proiect? Compania de teatru Uninvented Theatre a lua naştere în 2011, la iniţiativa mea (Ana Crăciun – n.r.) şi a Anei Maria Cucută, cam la 8 ani după ce am terminat facultatea. Ne-am dorit să avem o companie a noastră. Noi am făcut parte din companii de teatru diferite, am fost şi în aceeaşi companie, unde am făcut tot felul de lucruri şi am acumulat experienţă, iar la un moment dat am decis să facem ceva al nostru. Aşa a apărut Uninvented Theatre… Voiam să facem teatru de animaţie pentru copii, tineri şi pentru adulţi; voiam, în primul rând, să facem ceva nou, să schimbăm lucrurile şi să creăm un teatru, aşa cum îl vedeam şi aşa cum îl simţeam noi, în sufletele noastre. Ştiam că oamenii îşi vor dori să vadă şi să se bucure de ceea ce noi doream să facem. În momentul în care am fost la „Românii au talent”, ni s-a dovedit că am avut dreptate.

De ce aţi simţit nevoia unei schimbări, nu vă regăseaţi în teatrul clasic?

Nu este vorba de asta, am jucat, fiecare, în diferite proiecte, fiecare membru al companiei este implicat şi în acest moment în alte proiecte, însă a fost o idee căreia am vrut să-i dăm curs, să vedem ce se întâmplă şi totul a ieşit bine. “Oamenii îşi doresc atât de mult să se bucure! Noi ştim asta, pentru că noi ne bucurăm de fiecare dată când lucrăm împreună, iar asta aducem şi pe scenă. Vrem ca spectatorii să simtă această emoţie alături de noi” – Ana Crăciun, actriţă Început anevoios, viitor promiţător…

Advertisement

Cum vă privea publicul înainte de „Românii au talent”?

Înainte de emisiune a fost destul de dificil, pentru că în România genul acesta de teatru nu este foarte promovat. Atât timp cât nu ai un nume deja creat şi dacă nu îţi permiţi să investeşti foarte mult în promovare, publicul nu are cum să afle de tine. În momentul în care am fost la „Românii au talent”, publicul ne-a văzut. Foarte mulţi oameni din ţară şi din străinătate au aflat despre noi. E clar că există un public în ţară care vrea un astfel de teatru!

Colegii voştri de scenă ce părere au avut despre proiectul vostru?

Ne-au felicitat cu toţii, şi din branşă, şi nu numai.

Cei care v-au văzut şi-au manifestat cumva dorinţa de a face şi ei parte din Uninvented Theatre?

Da, chiar echipei principale de la emisiune i s-au alăturat doi noi membri: Costel Dobrescu şi Roxana Elena Mancaş. Costel a terminat facultatea acum, iar Roxana încă este studentă. Aceasta a fost dorinţa noastră: să le putem oferi celor care vin din urmă ceva din ceea ce noi facem. Noi am muncit mulţi ani şi ne-am lovit de foarte multe obstacole, peste care am reuşit să trecem, şi ne-am zis că dacă am ajuns undeva, hai să le oferim şi altora puţin din ceea ce am creat noi până acum. Şi cred că le place… dacă sunt încă aici! (râd – n.r.) “Trebuia să fac acest proiect pentru că din el învăţ o mulţime de lucruri noi şi lucrez alături de nişte oameni care, în fiecare zi, îmi dau ceva nou. Este extraordinar să fac parte din Uninvented Theatre” – Ana Maria Cucută, actriţă

Şi, în prezent, cum stau lucrurile, sunteţi solicitaţi la spectacole în ţară? Aveţi planuri să plecaţi şi în străinătate?

Advertisement

După emisiune ne-a contactat o agenţie de impresariat de la Monte Carlo, care ne-a solicitat o ofertă pentru o serie de spectacole la Praga. Aşteptăm de la ei să ne confirme această plecare, încă nu ştim dacă o să mergem, dar ne-ar plăcea. În acest moment avem un proiect cu băieţii de la Classic Beat Orchestra. Cei de la „Arta nu muşcă” în colaborare cu “ring” ne-au propus acest joint venture cu Classic Beat Orchestra, având în vedere că şi ei au participat la „Românii au talent” şi sunt la început de drum. S-au gândit că ar fi interesant să realizăm un melanj între ceea ce facem noi şi tipul lor de muzică. Am fost de acord, iar acum mai este foarte puţin până la spectacolul din 23 iulie. În căutarea libertăţii de creaţie

Cum se desfăşoară procesul creativ la Uninvented Theatre? Cine se ocupă de coregrafie, cine vine cu ideile…?

De partea de coregrafie se ocupă Momo, de partea ce ţine mai mult de el, dar ne întâlnim undeva, la mijloc, asta e clar! Toţi venim cu idei, aşa funcţionăm. Mai e câte unul, adică eu câteodată (zâmbeşte – n.r.), care spune „Vreau aşa!”, dar mă calmez încet, încet… însă asta este cel important: că ne întâlnim la mijloc. De exemplu, Momo spune: „Uite, eu pot să fac mişcarea asta, pirueta asta”, iar noi îi spunem: „Eva ar putea să facă asta”, şi cele două lucruri ajung să se întâmple. De aici se naşte o mişcare frumoasă şi, în primul rând, emoţia. „Uninvented Theatre este o gură de aer proaspăt în teatrul de animaţie contemporan. Oamenii nu au mai văzut aşa ceva live, cel puţin în România, şi cred că spectacolul nostru este un loc bun, unde pot întâlni emoţia şi unde îşi pot deschide sufletul.” – Simian George, actor

Am aflat că aveţi în plan să înfiinţaţi şi o şcoală pentru cei interesaţi de arta voastră. Da, ideea de a face o şcoală este un vis care a început să se contureze cât de cât. Ideea nu este neapărat de a fi o şcoală, cât un laborator de creaţie, unde oamenii să poată explora, aşa cum am făcut-o noi. Ne-am întâlnit într-o sală de repetiţii şi de acolo au început să se nască lucrurile. Până la urmă, explorarea trebuie să fie o preocupare permanentă, iar un astfel de atelier este binevenit. Tot timpul trebuie să explorezi, să aduci ceva nou şi este bine să ai un spaţiu unde să poţi face asta. Acesta este visul- să ai libertatea de a aduce ceva la viaţă, indiferent de momentul zilei.

“M-am alăturat trupei după «Românii au talent». M-am uitat la televizor şi mi-am zis: «Cum, eu nu sunt acolo?!». Aveau tot ceea ce le trebuie, aveau iniţiativă şi credinţă în ceea ce făceau, aşa că mi-am zis că trebuie, cu orice preţ, să fiu şi eu acolo. (…) Lumea ar trebui să vină la spectacolele noastre, în primul rând, pentru că există o sete foarte mare de emoţie, de cultură, de artă! Sunt convins că avem multe de oferit şi că nu vom dezamăgi pe nimeni! S-a lucrat şi se lucrează mult, iar acest lucru se vede cel mai bine pe scenă. Trăim pentru artă şi pentru teatrul de animaţie!” – Costel Dobrescu, actor

Ce anume vă inspiră? Ce anume ne inspiră?!

Totul! A ajuns să te inspire până şi o pungă fluturată de vânt pe stradă. Orice te inspiră: de la animale şi păsări, până la copii şi oameni maturi. Absolut orice… Cea mai surprinzătoare parteneră de dans

Advertisement

Despre Eva ce ne puteţi spune? Este creaţia voastră?

Nu este niciun secret, Eva este un manechin de magazin. Aveam demult această idee. Am trecut pur şi simplu pe lângă o vitrină de magazin care m-a inspirat. Erau nişte manechine şi am zis că vreau să fac o păpuşă dintr-un manechin, care să se mişte. Am avut o imagine în cap cu ea într-o anumită poziţie, undeva, în aer, pentru că asta este ceea ce nu pot face oamenii pe scenă, şi anume să obţină imponderabilitatea la un moment dat. Am zis că voi construi acest manechin, însă multă lume mi-a spus că nu voi reuşi… Bun, l-am făcut! Este adevărat că Eva a fost realizată pentru un alt spectacol, care însă acum nu se mai joacă. Pentru că nu puteam să o ţin pe Eva în dulap, am zis „Hai să o scoatem de acolo, pentru că are ceva de spus!”. Mi se pare că prin ea şi prin Momo am reuşit să le dăm oamenilor speranţa că şi la noi se poate, că artişti din România pot aduce pe scenă ceva frumos. Nu spun că alţii nu o fac, dar noi am adus ceva nou… pur şi simplu, ceva nou, ceva frumos, curat şi simplu. Acesta este şi mesajul după care am decis să ne ghidăm: “Keep it simple!” (Păstrează lucrurile simple – n.r.). Eva, deşi e complicată din punctul de vedere al construcţiei, este extrem de simplă ca apariţie, ca stare şi spirit. Momo este şi el la fel… un spirit liber şi simplu. „Uninvented Theatre vorbeşte despre libertate, despre fantezie, despre uimiri… lucruri de care oamenii au nevoie cu disperare în ziua de azi, pentru că se pierd în rutina zilnică şi nu mai ştiu să se bucure” – Roxana Elena Mancaş, actriţă

În afară de Eva, mai există şi alte manechine pe care le folosiţi în spectacole?

În semifinala de la „Românii au talent” am construit o altă păpuşă. Poate unii au crezut că este tot Eva, dar nu a fost aşa. E vorba de un alt manechin pe care l-am tăiat, l-am modificat… A fost o provocare fiindcă ne-am propus să facem un manechin care să poată sta în apă. A trebuit să avem grijă ca tot ceea ce înseamnă sisteme să nu ruginească şi să se poată mişca în apă. Eva, de exemplu, are în interior spumă poliuretanică, iar asta nu ar fi rezistat în apă. Am decis, aşadar, să facem ceva nou, o inovaţie. Este poate prima păpuşă de la noi, poate din lume, care se scufundă şi se simte bine în mediul acvatic. Îmi doresc să mergem pe acest drum, să creăm noi manechine; să avem un atelier unde să facem manechine marca Uninvented Theatre. Să le creăm de la zero. Momo, tu eşti şi cel care se ocupă de coregrafie! Da, eu sunt cel care se ocupă în mare parte de coregrafie, de mişcare, de dans… aici intervin eu.

Au existat momente când ţi-ai dorit să execuţi o anumită mişcare, iar colegii tăi să nu poată ţine pasul cu tine?

Ca dansator, ai controlul propriului corp şi e mai uşor. Ajungi să spui „Hai să facem şi asta, că merge”, ai propria viziune, dar apoi spune cineva: „Momo, stop! Eva nu se mişcă aşa”. Trebuie să găsim tot felul de modificări. Cum a spus şi Ana, ne întâlnim la mijloc: propun o mişcare, văd dacă se poate… Comunicăm mult, ceea ce este foarte important.

Este Eva cea mai dificilă „parteneră” cu care ai dansat până în acest moment?

Advertisement

A fost… cea mai surprinzătoare! Având în spate o echipă de păpuşari, care a lucrat foarte mult şi în care ne permiteam să vorbim liber, ne-am lăsat duşi de talent, de inspiraţie, de muzică şi, pur şi simplu, am construit. „Pentru mine, acest proiect a fost şi este o provocare. Am dansat foarte mult în întreaga lume cu partenere în carne şi oase, însă cu Eva am ajuns să dansez cu cinci persoane în acelaşi timp. Tot timpul se întâmplă ceva nou şi ai parte de surprize şi de noi senzaţii. Este un amalgam. Vrem să împărţim acest lucru cu toţi cei care vin să ne vadă pe scenă”-Momo Peter Sano, dansator

Citește în continuare
Advertisement
Lasă un comentariu

Lasă comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *