LIFE/INEDIT
CE S-A ÎNTÂMPLAT cu Şerban de la „Animal X”? Este de NERECUNOSCUT după EVENIMENTUL care i-a SCHIMBAT TOTAL VIAŢA
Şerban Copot a fost văzut, încă de la primele apariţii ale trupei Animal X, drept băiatul dur care putea frânge inima oricărei pretendente, însă, în timp, lucrurile s-au schimbat radical. Avea 23 de ani când a cunoscut-o pe Roxana, care a devenit, din iubita perfectă, mama perfectă a copilului său.
Şerban a îmbrăţişat cu dragoste rolul de tată, chiar din primele clipe de viaţă ale fiului său, iar acum, la trei ani după naşterea micuţului, i-a făcut acestuia un cadou emoţionant. Desigur, nimeni nu se aştepta ca Şerban să se apuce de scris cărţi cu poveşti pentru copii, însă a făcut-o şi pare să-i fi ieşit incredibil de bine!
Artistul a oferit ziarului Ring un interviu, în EXCLUSIVITATE, în care a vorbit despre noua sa latură, ce implică poveşti cu reni, credinţa oarbă în Moş Crăciun şi, evident, dragostea pentru fiul său, Teodor Şerban.
Când lansezi cartea, cum ţi-a venit ideea şi care este, pe scurt, povestea ce va capta imaginaţia celor mici?
Ş.C: Cartea o voi lansa sâmbăta aceasta, pe 22 noiembrie, la ora 16.00, Romexpo, pavilionul central. Are ilustraţiile făcute de către Alexandru Ciubotariu, un ilustrator extrem de talentat, curatorul muzeului de bandă desenată. Cartea se numeşte Toi Patoi şi Moş Crăciun- o poveste de Crăciun pentru copii, unde este descrisă aventura unui băieţel, Toi Patoi, care ajunge la Polul Nord. Acolo află că trebuie să îl ajute pe Moş Crăciun şi este nevoit să salveze Crăciunul, pentru că Moş Gerilă a furat hamurile renilor. Va încerca, alături de alţi trei prieteni, să recupereze acele hamuri.
De unde această tranziţie categorică, de la rolul de băiat dur la tatăl perfect care scrie poveşti pentru copilul său?
Ş.C: Da, rolul de tată m-a schimbat radical! Nici eu nu mă recunosc (râde). Este o chestie care a pornit pur şi simplu din dragostea mea pentru ăsta mic. Am vrut să-i fac un cadou la împlinirea vârstei de trei ani; i-am oferit manuscrisul acestei cărţi de ziua lui, pe 24 octombrie, dar între timp mai mulţi prieteni de-ai mei au pus mâna pe manuscris şi l-au citit! Apoi au insistat, spunându-mi << Domn’e, public-o, pentru că este foarte frumoasă! >>. Şi aşa am luat legătura cu editura Didactica şi am scos cartea, ceea ce mi se pare pare fantastic până aici, din punctul de vedere al parcursului. Acum, nu ştiu dacă vor fi vânzări sau nu, Doamne ajută! Nu mi-am făcut niciun plan, n-am nicio aşteptare de a mă îmbogăţi în urma acestui lucru.
În cazul în cartea se va dovedi un succes, vei continua să scrii?
Ş.C: Da, cu siguranţă! Şi nu neapărat dacă povestea va avea succes, pentru că succesul nu se câştigă simplu, peste noapte, ci doar prin multă muncă. Deja pregătesc un material educativ. Vrem să scoatem alături de editură un set de vreo 10-12 cărţi cu muzică, pentru copilaşi de grădiniţă: să înveţe alfabetul sau să numere până la zece, să înveţe culorile, zilele săptămânii, iar asta prin nişte melodii haioase. Doresc ca acest lucru să vină în întâmpinarea nevoilor educatorilor, a părinţilor, pentru că eu acum, având copilul, mă izbesc de ceea ce înseamnă o lipsă acută de material în zona asta. Având trei studiori la dispoziţie, de ce nu?
