Mihail Sadoveanu, cel mai substanțial și mai ecumenic avocat al umanismului și înțelepciunii Orientului în proza românească, mare maestru (mason, printre altele) al povestirii și șahului, s-a născut în 5 noiembrie 1880, la Pașcani și și-a dat ultima suflare la București, în 19 octombrie 1961. Să-l cinstim și să-i dezvelim rădăcinile!
La început, câteva considerații biografice mai puțin cunoscute, marca Paul Cernat: „Cercetătorii mai noi ai arborelui genealogic sadovenian au pus, parțial, în discuție, prezumata – și asumata – descendență olteană paternă. Dacă obârșiile doljene, dintr-o familie de moșneni, ale bunicii Sterica (născută Bîzoianu) sunt certe, numele bunicului Mihail nu ar fi fost, de la început, Sadoveanu, ci Corceali, sugerând o ascendență sud-dunăreană, probabil din valea Timocului.” Interesant, nu?
De la Corceali la Sadoveanu
Dar să facem loc, în continuare, comentariilor istoricului literar Paul Cernat: „În Arhivele Statului Iași, Fond, Documente, Pachet 567, nr. 1, serdarul Mihail Sadoveanu, tatăl lui Alexandru Sadoveanu apare cu numele Mihail Sadoveanu Corceali, iar într-un Memoar al mitricelor eliberate de Dicasteriu de la anul 1840 înainte, nr. 477, apare atestat faptul că unchiul viitorului scriitor, Andrei Sadoveanu – fost comisar al Iașilor sub Mihai Vodă Sturdza – este fiul lui Mihail Corceali Sadoveanu; numelui «armân» i s-a adăugat, așadar, unul care-l va împinge în umbră, alcătuit după locul de origine de curând abandonat – în cazul de față, Sadova doljeană, de unde familia Corceali s-a refugiat în Moldova după răzbunările otomane care au urmat zaverei lui Tudor Vladimirescu.”
Răpirea întru ortodoxie
Pe firul misterului, în jos: „Avocatul Alexandru Sadoveanu și-a botezat fiul (născut «în casa mamei», conform Stării Civile a orașului) în religia catolică, prin intermediul unui prieten prelat din Pașcani, nași fiind polonezii Vichente și Carolina Savicki (ficționalizați în Pribegii și Povestiri vânătorești); Profira l-a «răpit», pe ascuns, împreună cu mama ei și l-a botezat ortodox în satul unor rude (Mitești), naș fiind Toader Cicea (care va inspira povestirea Rătăcirile conului Toderaș), iar preot – Părintele Ciotică (al cărui nume va trece în Șoimii).”
Citește articolul integral aici.
