Mistere și controverse legate de domnia și viața „Reginei virgine”, cum a fost supranumită Elisabeta I – care a deținut puterea în Albion vreme de aproape 45 de ani, între 1558 și 1603 -, au existat și probabil vor mai apărea cu duiumul. Cel mai nou scenariu este însă bulversant.
Elisabeta I a fost fiica lui Henric al VIII-lea și a Annei Boleyn, al cincilea monarh din Casa Tudorilor și ultimul al dinastiei deschise de Henric al VII-lea. Perioada în care a domnit Elisabeta a fost denumită Epoca de aur sau Era elisabetană, grație înfloririi culturale – Shakespeare și Marlowe au trăit și au creat în acest interval temporal – și a conturării hegemoniei militare și economice a Angliei – britanicii au scufundat flota Spaniei într-o bătălie navală care a reconfigurat polii politicii mondiale, Francis Drake a devenit primul englez care a înconjurat Pământul, iar America de Nord a intrat în sfera de exploatare a coroanei Albionului. E limpede, domnia Elisabetei a dat suflu și continuitate identității naționale engleze, într-o vreme în care marile puteri ale Bătrânului Continent se măcinau din interior.
Propria mamă, decapitată
Dar cine a fost femeia Elisabeta, „buna regină Bess”, cum o alintau supușii, „Regina-virgină”, cum se autoproclama? Și de ce nu s-a căsătorit niciodată? De ce nu a avut moștenitori? Explicațiile vin de la Tracy Borman, istoric și curator-șef la Historic Royal Palaces, autoarea, printre altele, a volumului „Viața privată a dinastiei Tudorilor” (Polirom, 2017): „Istoria maritală dezastruoasă a femeilor din copilăria Elisabetei a avut un impact important asupra sa. O făcuse să se teamă de sarcină și de naștere – și pe bună dreptate. Mama ei, Anne Boleyn, își pierduse viața (n.r. – a fost decapitată pe când Elisabeta nu împlinise încă trei ani) din cauză că nu reușise să-i dăruiască lui Henric al VIII-lea un fiu și suferise trei avorturi în această încercare”.
Citește articolul integral aici.
