Ești, ai fost sau îți dorești să fii într-o relație de cuplu? Probabil ai observat că, adesea, exact alături de persoana de care te simți cel mai apropiat și în timpul în care ar trebui să te simți relaxat, apar situații în care de fapt te simți călcat pe nervi, iritat, frustrat…
„În spațiul nostru intim, împărtășit cu o altă persoană, ne dăm voie să fim noi înșine. Ceea ce înseamnă și că, fără să vrem, nu vom mai fi prea atenți să menajăm așteptările și preferințele partenerului nostru”, consideră psihoterapeuta Angela Nuțu. Facem loc, în continuare, expunerii specialistei: „Atunci nu mai contează atât de mult cât de tare îi displace lui/ei că eu vreau să citesc cu o lumină foarte puternică, sau că spăl rufe la o oră neobișnuită, ori că sunt mai dezordonat/ă. Iar marea presupoziție care se află în spatele acestei relaxări este că între noi există un contract (cel puțin subtil, dacă nu și explicit) care spune că ne iubim și ne dorim compania celuilalt suficient de mult astfel încât să suportăm lucrurile care ne deranjează”.
Călărețul „apocalipsei relațiilor”
Oare? „Doar că ceea ce tu percepi ca fiind relaxare, poate fi perceput de către partenerul tău ca fiind dezinteres, lipsă de considerație pentru nevoile sale sau și mai rău – dispreț. John Gottman, unul dintre cei mai cunoscuți și preocupați autori în domeniul relațiilor, apreciază că disprețul (alături de criticism, atitudinea defensivă și cea obstrucționistă) este unul dintre cei patru călăreți ai apocalipsei relațiilor, predictor frecvent al despărțirilor și divorțului”, a mai sesizat Angela Nuțu.
Citește articolul integral aici.
