Varză murată, după rețeta lui Radu Anton Roman. Care este secretul preparatului care se pune la butoi în fiecare toamnă. Descoperă în rândurile de mai jos care sunt ingredientele de care ai nevoie ca totul să iasă ca la carte.
Varză murată, realizată la fel ca Radu Anton Roman. Care este pontul pe care trebuie să-l cunoască toate gospodinele
Varză murată, realizată la fel ca Radu Anton Roman. Iată care este pontul pe care trebuie să-l cunoască toate gospodinele ca leguma să nu se înmoaie și să se păstreze o perioadă cât mai lungă. Cel mai important aspect ține de recipient care trebuie să fie din stejar.
Potrivit indicațiilor din cartea Bucate, vinuri și obiceiuri românești, butoiul este bine să aibă și o cană din lemn de cep sau de metal. Aceasta trebuie să fie prevăzută la capătul liber cu un robinet. Un alt secret are legătură cu varza.
Căpățânile de varză trebuie să stea afară timp de două săptămâni. În acest interval ele trebuie să fie atinse de brumă și să se frăgezească, în timp ce butoiul de stejar se opărește și se lasă cu apă și un kilogram de var nestins în el o zi întreagă.
În felul acesta se va curăța complet de impurități. Ulterior, se spală din nou în câteva ape clocotite. Pentru a pune la murat legumele este nevoie de următoarele ingrediente: 20-25 de verze, 20 de crengi de mărar uscat, 10 rădăcini de hrean și 10 legături de cimbru uscat.
De asemenea, mai este nevoie de circa 1,5 kilograme de sare grunjoasă, 3-4 gutui galbene, 4-5 pumni de boabe de porumb și un pahar cu boabe de piper. Rețeta lui Radu Anton Roman este una simplă și nu are nevoie de o perioadă lungă de pregătire.
Cum se pune la murat varza
Varza se curăță de foile care sunt deasupra și se scobește în zona cotorului. Legumele se așază pe fundul butoiului de lemn cu scobitura în sus pentru că în fiecare gol se adaugă sare. Primul strat mai trebuie să conțină foi de varză, cimbru, mărar, boabe de porumb și câteva felii de gutui.
Se mai adaugă și câteva rădăcini de hrean. Se adaugă următorul strat de legume și se continuă procesul până când se umple butoiul de stejar. În dreptul cepului se pune o împletitură din crenguțe de mărar ca să nu se astupe și să se poate trage zeama.
Aceasta se va scoate și se va turna la loc de mai multe ori până când se dizolvă complet sarea depusă la fundul butoiului. Ultimul strat este de sare, nicidecum de varză. Se potrivește bine capacul și se apasă cu o lespede de gresie astfel încât varza să se lase în jos mai repede.
Butoiul se acoperă cu o cârpă curată și se lasă în felul acesta o zi și o noapte, fără a se mișca sau a se umbla la el. În cazul în care varza nu are suficientă apă cât să se acopere, se mai adaugă apă fiartă și răcită.
La o săptămână de la acest procedeu se golește butoiul de la cep, se vântură zeama și se toarnă înapoi în butoi. Se repetă procesul până când varza s-a acrit de tot. Recipientul, capacul, lespedea se şterg cu un prosop înmuiat într-o băutură alcoolică tare, cum ar fi rachiul.
Mai apoi, zeama se trage la un interval de 10-20 de zile, în funcție de cât de cald sau frig este afară. Varza murată din butoi ar putea să fie consumată după aproximativ 3 săptămâni de când a fost pusă în butoiul de stejar.
