Dragostea şi dorul pentru pământurile pe care s-a născut şi a copilărit l-au determinat pe Constantin Brâncuşi, în 1951, să dorească să-şi doneze creaţia României. Academicienii cu greutate ai vremurilor au refuzat însă „comoara” marelui sculptor, printr-un document prezentat astăzi de ziarul „ring”.
A creat şi a devenit celebru la Paris, însă o parte din sufletul său a rămas pe meleagurile copilăriei. Aceste trăiri interioare l-au determinat pe Constantin Brâncuşi ca, în 1951, să anunţe statul român că vrea să îşi doneze atelierul cu toate operele sale. Dorinţa „titanului din Hobiţa” a devenit însă un exerciţiu de neputinţă al autorităţilor din România.
„ring” a intrat în posesia unui proces-verbal prin care se arăta că personalităţi precum George Călinescu, Camil Petrescu, Alexandru Rosetti, Geo Bogza şi Mihail Sadoveanu au participat la o şedinţă în urma căreia s-a stabilit că operele lui Brâncuşi nu au ce căuta în Muzeul Republicii Populare Române.
„Nu poate fi considerat un creator”
Unul dintre argumentele prin care s-a încercat şi reuşit înlăturarea lui Brâncuşi a fost felul în care sculptorul exprima realitatea prin operele sale.
„Tov. acad. Călinescu la nota asupra comunicării tov. prof. Jalea, constată că Brâncuşi nu poate fi considerat un creator în sculptură fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esenţiale şi caracteristice acestei arte. D-sa clarifică noţiunea de realism, în sensul vederilor creatorilor de artă sovietici, ca o transpunere pe plan superior a realităţii şi nu ca o reproducere fotografică a ei, aşa cum o înţeleg în mod stângist”, se arată în document.
În acelaşi document, Brâncuşi mai este desfiinţat o dată pentru că a luat contact, la Paris, cu marii artişti ai vremii.
„Tov. acad. Oprescu spune că nota tov. Călinescu a lămurit o serie de chestiuni importante. D-sa arată că datele şi faptele citate de D-sa cu privire la Brâncuşi, o figură mai puţin cunoscută, arată lipsa lui de sinceritate şi îl ilustrează ca pe un om de talent şi de mari speranţe în prima parte a activităţii sale, dar care, sub influenţa unor sculptori la modă la Paris, care cultivau indefinitul şi cubismul, a devenit formalist, chiar când foloseşte elemente din arta populară, speculând prin mijloace bizare gusturile morbide ale societăţii burgheze”, se explică în procesul-verbal semnat de Mihail Sadoveanu.
Academicienii, doar instrumente ale securiştilor Referitor la semnatarii acestui proces-verbal, fostul ministru al culturii Mircea Diaconu ne-a declarat că aceştia erau doar simpli executanţi ai voinţei conducerii.
„În ’72, când a pornit revoluţia culturală nord-coreeană în România, s-a început cu mâinile oamenilor de cultură. Securiştii cereau, iar oamenii de cultură fără coloană vertebrală se comportau exact ca aceşti academicieni din 1951. Din păcate, vorbim prea puţin, astăzi, despre lipsa de verticalitate a acestor oameni care sunt plini de calităţi, citiţi, care au tot ce le trebuie. Când făceau o porcărie de acest tip, securiştii se foloseau de oamenii din sistem. Astfel de cazuri erau şi în teatru, şi în lumea ştiinţifică”, ne-a declarat Diaconu.
„Este drept că academicianului Călinescu nu i-a plăcut niciodată Brâncuşi.”
Academician RĂZVAN THEODORESCU, fost ministru al culturii „Discutăm de un om care a plecat dintr-un punct, dintr-o religie, a devenit Brâncuşi… dar dorinţa lui era să se întoarcă la ce a fost, la cele pământeşti, la cele lumeşti. Cineva trebuie să îi facă parastasele.”
MIRCEA DIACONU, fost ministru al culturii 13 academicieni au participat la şedinţa în care s-a refuzat donaţia sculptorului Brâncuşi. Transcrierea documentului ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE Secţiunea de Ştiinţa Limbii, Literatură şi Arte Nr…. Bucureşti, Calea Victoriei, 125 PROCES-VERBAL Nr.10 al şedinţei din 7 Martie 1951 Şedinţa este prezidată de tov. Acad. M. Sadoveanu Participă: Acad. Gh. Călinescu, I. Iordan, Camil Petrescu, Al. Rosetti, Al. Toma, G. Oprescu, Jean Al. Steriadi, V. Eftimiu şi tov. Geo Bogza, Prof. Al. Graur, Prof. I. Jalea, I. Panaitescu-Perpessicius şi K.H. Zambaccian. Şi-au scuzat absenţa tov. Acad. Gala Galaction şi tov. Lucian Grigorescu. 1/ Se citeşte procesul-verbal al şedinţei din 28 Februarie a.c., care se aprobă. 2/ Tov. Acad. I. Iordan depune raportul de activitate pe luna februarie 1951 al Institutului de Lingvistică şi tov. Acad. G. Oprescu depune procesul-verbal al şedinţei din 1 Martie a.c. a Institutului de Istoria Artei. 3/ Tov. Prof. Jalea dă citire unei note de completare a comunicării d-sale asupra sculptorului C. Brâncuşi, prezentând şi numeroase planşe şi publicaţii cu reproduceri din Brâncuşi. Rezumând ideile din comunicarea D-sale anterioară asupra cărţii lui Sobolev “Teoria leninistă a reflectării şi artă” în care se pune problema formalismului în artă, tov.
Jalea aminteşte că citase pe Paciurea şi Brâncuşi ca exemple de formalism în sculptură la noi. Fiind cazul tipic al unui artist de talent care oscilează între realism şi formalismul extrem, cazul Brâncuşi trebue să fie discutat pentru că ridică probleme importante. Tov. Acad.
Călinescu ia notă asupra comunicării tov. Prof. Jalea, constată că Brâncuşi nu poate fi considerat un creator în sculptură fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esenţiale şi caracteristice acestei arte. D-sa clarifică noţiunea de realism, în sensul vederilor creatorilor de artă sovietici, ca o transpunere pe plan superior a realităţii şi nu ca o reproducere fotografică a ei, aşa cum o înţeleg în mod stângist. D-sa încheie arătând inutilitatea continuării discuţiilor asupra lui Brâncuşi. Tov. Acad. Oprescu spune că nota tov. Călinescu a lămurit o serie de chestiuni importante.
D-sa arată că datele şi faptele citate de D-sa cu privire la Brâncuşi, o figură mai puţin cunoscută, arată lipsa lui de sinceritate şi îl ilustrează ca pe un om de talent şi de mari speranţe în prima parte a activităţii sale, dar care, sub influenţa unor sculptori la modă la Paris, care cultivau indefinitul şi a cubismului, a devenit formalist, chiar când foloseşte elemente din arta populară, speculând prin mijloace bizare gusturile morbide ale societăţii burgheze. Tov. Acad. V. Eftimiu precizează că tov.
Jalea a intenţionat prin comunicarea D-sale să reabiliteze operele valabile ale lui Brâncuşi. Tov. Prof. Graur este împotriva acceptării în Muzeul de Artă al R.P.R. a operelor sculptorului Brâncuşi, în jurul căruia se grupează antidemocraţii în artă. D-sa cere ca în secţiune să se discute pe viitor probleme rezolvate şi publicate de autorul comunicării şi propuse spre discutare Secţiunii. Tov. K. Zambaccian şi Acad.
Victor Eftimiu, revenind la sculptorul Paciurea, arată că “himerele” acestuia au fost un protest împotriva realităţilor de atunci şi că Paciurea a terminat ca realist cu busturile printre care se numără cel al lui Tolstoi. Tov. Acad. Camil Petrescu relevă meritul comunicării tov. Jalea de a fi prilejuit discuţii interesante şi de a fi deschis probleme de o semnificaţie deosebită. D-sa anunţă că în şedinţa viitoare îşi propune să precizeze câteva nuanţe asupra formalismului în artă. Şedinţa se ridică la orele 19.
