CAUZE. Cazul „Oliver Stan, teroristul cu rucsac” de la Iaşi continuă să facă vâlvă şi să stârnească interes, dar şi multe semne de întrebare la care, deocamdată, este greu de răspuns. Sunt impresionante datele despre trecutul lui Oliver Stan, un elev şi, ulterior, un student excepţional, acum internat la Socola după ce a fost reţinut de DIICOT pentru „acte de terorism”. Acesta a încercat, la Universitatea din Iaşi, să detoneze o bombă ascunsă într-un rucsac.
A scris cărţi, poezii, scrisori. I-a scris chiar şi preşedintelui Băsescu. În ediţiile trecute ale „ring” am vorbit despre un film autobiografic al lui Oliver Stan şi despre cartea intitulată „Prima mea luptă”, scrisă de acesta în legătură cu boala sa. O altă carte a lui, publicată în format electronic, se numeşte „O viaţă pentru un ideal” şi descrie, într-o cheie mistică, copilăria, viaţa şi „patimile” prin pustiul lumii acesteia. Chiar renumitul psihiatru (şi psiholog) prof.univ. dr. Florin Tudose a remarcat şi analizează cu atenţie (ca studiu de caz) cărţile lui Oliver, în care acesta vorbeşte despre atmosfera de certuri din familie şi despre condiţia lui de bolnav psihic care nu vrea să ajungă precum animalele legate în lanţuri.
„Tata cu mâinile tremurânde de la mahmureala alcoolului, mama drogată cu distonocalme!…”
Profesorul Florin Tudose ne-a „citat” următorul pasaj (impresionant) scris de Oliver Stan (într-una din cărţile sale): „Îmi amintesc din copilărie cum arăta ziua de Paşti, după o noapte de scandal: uşi sfărâmate, geamuri şi farfurii sparte, mâncare împrăştiată pe jos…Atunci când, a doua zi, tata aşeza masa la Paşti şi stăteam toţi la masă încercând să părem şi noi o familie: tata cu mâinile tremurânde de la mahmureala alcoolului, mama drogată cu distonocalme!… Şi aşa a fost întotdeauna în copilăria mea Paştele! Of, Doamne, ce caut pe lumea asta? Mai bine nu mă năşteam niciodată, pentru că oamenii nu au nevoie nici de sfinţi, nici dec profeţi, oamenii au nevoie decât de dobitoci, căci dobitoacele înţeleg alte dobitoace… Unul ca mine nu are ce căuta între oameni!…”.
