Peronul gării Progresul e plin. Toți așteaptă minunea, redeschiderea traficului de călători pe ruta București Progresul – Giurgiu, după 19 ani. Trenul e programat să plece la 9.20. Doar că la ora 9.20 trenul nu este la peron. Din personalul CFR nu vezi aproape pe nimeni. Doar impiegatul și o doamnă la biroul de mișcare. În rest, gara e pustie. Nici măcar la casa de bilete nu este nimeni. Doar o coală A4 pe care scrie, de mână, „biletele se procură în tren”. În jurul gării latră mai mulți câini vagabonzi, neobișnuiți cu atâta lume. Pe peron sunt majoritar călători curioși să vadă minunea că s-a redeschis circulația și „cum e minunea de pod de la Grădiștea”. Între ei și o învățătoare cu clasa, care le-a promis elevilor ei din clasa a IV-a că de 1 iunie îi duce într-o plimbare cu trenul la Parcul Comana. Se străduiește destul de greu să stăpânească nerăbdarea copiilor. „Mulți dintre n-au călătorit niciodată cu trenul. E de înțeles nerăbdarea. De două săptămâni numai despre asta vorbesc în clasă. Ar fi fost o mare dezamăgire pentru ei dacă nu se inaugura azi”.
Minunea se lasă așteptată. Minutele se scurg și deși e trecut de ora plecării, trenul nici n-a ajuns. „Dar când vine trenul?”, tot întreabă copiii. Întrebarea are sens, pentru că deja a acumulat peste 10 minute de întârziere. „Vine de la Gara de Nord, pe linia de centură feroviară a Bucureștiului, care e veche”, le explică impiegatul copiilor. Care copii nu pricep o iotă. „Dar când vine trenul?”, repetă ei, nemaiavând răbdare. Cu 15 minute întârziere se vede că se apropie încet o „Săgeată albastră” printre bălăriile și pomii care au crescut nestingheriți 19 ani, de când Gara Progresul s-a închis traficului. Copiii, entuziasmați: „Wow, e tren d-ăla miștoooo!”. De pe peron se aud și alte voci. „Are o viteză când vine de zici că se duce”. În sfârșit, oprește. O singură ramă se Săgeată albastră, jumătate deja ocupată din Gara de Nord. Trenul se umple. Nașul are răbdare și nu dă plecarea până nu-și fac toți doritorii poze. Trenul, special pregătit. Curat, geamurile „lacrimă”, fără desene pe exterior. „Zici că e scos acum din cutie”, spune cineva. „Păi, puteau veni politicienii la această inaugurare”. „Bine că n-au apărut. Ar fi avut tot trenul rezervat, iar noi îl așteptam pe următorul”.
Citește articolul integral aici.
