Ne ascund autorităţile, serviciile secrete şi alte instituţii ale statului un mare secret în ce priveşte adevărata bătălie pentru Roşia Montană? Citiţi în “ring” o şocantă ipoteză privind posibila existenţă a unui adevărat “tezaur al viitorului” în Munţii Apuseni. Tezaur care ar putea transforma România într-o veritabilă ţintă pentru “asasinii economici” care bântuie planeta.
“Noi, asasinii economici, lucrăm în multe moduri diferite, dar, probabil, cel mai frecvent este să găsim o ţară care are resurse!” Aţi recunoscut: sunt afirmaţiile extrem de cinice ale unui aşa-zis “asasin economic”, personaj principal într-o carte de succes şi într-un documentar şocant care circulă pe net. Zilele trecute, “ring” a intrat în posesia unei informaţii-bombă care pare desprinsă din acel film. Informaţie care, dacă şi în parte ar fi adevărată, ar putea deveni o ipoteză de-a dreptul explozivă: nu uraniul, ci litiul, vanadiul şi zirconiul ar fi adevărata miză a “bătăliei pentru Roşia Montană”. Şi mai şocant este că ipoteza este confirmată, în exclusivitate pentru “ring”, de unul dintre cei mai avizaţi specialişti ai locului, inginerul Aurel Sântimbrean, care vorbeşte despre mii de tone de sulf, feldspat şi o mulţime de metale rare ascunse, nu se ştie din ce motive, de ochii opiniei publice.
“Profesorul” şi “secretele Generalului”
Omului care ne-a pus la dispoziţie şocanta informaţie provenind din cercuri “top secret” demne de încredere îi vom spune, deocamdată, “PROFESORUL”. Să-i dăm cuvântul. “Prezent la o întâlnire interesantă, unde au participat persoane importante şi, zic eu, cultivate, la un moment dat, un general de vreo 45-47 de ani, fost şef de stat major într-o structură militară importantă, mi-a spus, de faţă cu mai multe persoane publice foarte cunoscute (n.r. – cărora, deocamdată “ring” nu le divulgă numele), ceva ce m-a pus pe gânduri. Discutam despre una, despre alta. Deodată, într-un context anume al discuţiei, m-a întrebat ce părere am despre Roşia Montană şi despre insistenţa celor care doresc cu tot dinadinsul să înceapă exploatarea musai cu… cianuri. Cum eu am răspuns uşor evaziv, GENERALUL mi-a spus că nu aurul, de altfel aflat în cantităţi mari la Roşia Montană, îi interesează pe EI. Şi, culmea, nici uraniul, despre care se zice că însoţeşte, în general, zăcămintele de aur, şi care, şi aici, la Roşia Montană, s-ar găsi din belşug. Atunci am început să devin curios şi am întrebat: «Nu mă mai fierbeţi atât, domnule general. Despre ce mister al misterelor şi comoară a comorilor este vorba?»“.
Combustibilul viitorului, la Roşia Montană
„Şi GENERALUL, pe un ton de magistru al unor secrete ale viitorului, îmi spune aproape şoptit, dar atent să fie auzit de toată lumea, să audă toţi cele rostite de el. «E vorba de ceva care se cheamă metaforic petrolul sau combustibilul viitorului!», spune GENERALUL. Am ridicat cu toţii din umeri şi am făcut ochii mari şi urechile pâlnie. «De litiu aţi auzit?». Şi pentru că nu a primit niciun răspuns, a continuat, repede, tot el. «Da, litiu!». Şi iar a repetat: «Litiu şi alte elemente care se află în acelaşi zăcământ cu aurul: este vorba despre vanadiu, zirconiu şi alte metale rare.».“
Cianurile şi a treia rezervă mondială de litiu
„Şi a continuat GENERALUL: «Ei au ales, dintre numeroasele metode, acesta cu cianurile pentru că ar fi singura care le permite punerea în evidenţă şi culegerea acestor metale».GENERALUL a accentuat asupra celor trei elemente: litiu, zirconiu şi vanadiu. Şi, cel puţin în ce priveşte litiu, GENERALUL a afirmat că, la noi, ar fi «a treia rezervă din lume». GENERALUL ne-a mai spus că înţelege reacţia noastră întrucât tot ce ne-a dezvăluit el este rodul unor descoperiri recente şi că, deocamdată, foarte puţini au avut acces la aceste informaţii”. Concluzia PROFESORULUI, în urma dezvăluirilor GENERALULUI? “Cine va avea litiu şi celelalte metale rare din belşug va fi… stăpânul viitorului!” Sunt “stăpânii viitorului“ deja cu un pas în România? Rămâne de văzut.
“Nu există uraniu la Roşia Montană!”
Pentru a încerca să confirmăm cât de cât sau să infirmăm categoric, după caz, această şocantă ipoteză, am stat de vorbă cu profesori universitari, cu istorici, cu specialişti în fizică atomică. Mai toţi, nici nu ne-au infirmat, dar nici nu ne-au confirmat categoric “teza Generalului”. Când eram aproape să abandonăm pentru o vreme investigaţiile, am ajuns şi la un om extraordinar de prin partea locului, un adevărat fiu al Apusenilor. Este vorba despre inginerul octogenar Aurel Sântimbrean, care ne-a oferit lămuriri… stupefiante. “Am citit şi eu un material privind un posibil zăcământ de uraniu la Roşia Montană. Să vă spun însă părerea mea, care este una singură: eu am lucrat acolo 30 de ani efectiv şi nu am astfel de cunoştinţe că ar exista uraniu la Roşia Montană!”, ne spune inginerul Sântimbrean despre ipoteza uraniului la Roşia Montană. Concluzia este că, în România, în perioada ‘50-‘60, “ruşii au epuizat cel mai mare zăcământ de uraniu din Europa”, dar nu la Roşia Montană, ci la Stei, la circa 60 de km distanţă, şi că, dacă ar fi existat uraniu şi la RM, nu ar fi avut cum să nu apară în timpul măsurătorilor şi prospecţiunilor făcute până acum.
“Aceste metale rare există la Roşia Montana”
“Această companie, şi presa, şi radio, şi televiziunea, toţi vorbesc doar de aur şi argint. Respectiv, vorbind despre nişte cifre rotunde, să spunem 300 tone de aur şi 1.600 tone de argint. Ceea ce ascund ei sunt tocmai ceea ce spuneţi dumneavoastră: litiu, zirconiu!… Să vi le spun eu care sunt. Sunt scrise treburile astea. E vorba de germaniu, indiu, galiu, zirconiu etc. Toate au conţinutul între 20 de grame până la câteva mii de grame pe tonă. Astea toate sunt metalele viitorului, adică toate tehnologiile viitorului şi toată tehnica asta de vârf aerospaţială se bazează pe aceste metale. De ce le spune metale rare şi de dispersie? Fiindcă nu există nicăieri în lume o exploatare numai pentru molibden, pentru indiu, seleniu, galiu, zirconiu ş.a.m.d. Şi fiindcă, pentru a scoate câteva kg, sau zeci, sau sute, pentru că nu se pune problema de tone, trebuie să excavezi şi să prelucrezi zeci de milioane de tone de rocă. Deci, în aceste condiţii, nu ar fi rentabil. Această companie tocmai asta face. Într-o perioadă de 17-20 de ani, va extrage câte 6-7 milioane de tone pe an. Deci rentează. Concluzia domnului inginer Sântimbrean: “Aceste metale rare există la Roşia Montană, dar nu vorbeşte nimeni despre ele! Eu am tot cerut în scris şi tot am spus: de ce nu se desecretizează contractul de constituire, ca să vedem ce scrie, pentru că, dacă ar exista, ar fi în beneficiul nostru. Că, probabil, scrie: «Exploatăm aurul şi argintul, iar dacă sunt şi alte metale, este beneficiul nostru»! Iar statul român fluieră în degete.”
În loc de concluzie. Nu trebuie să ne ia nimeni de fraieri!
Trebuie să se înţeleagă faptul că nimeni nu are nimic împotriva exploatării moderne şi ecologice a zonei, cu punerea în valoare a tuturor elementelor culturalo-istorice şi turistice, cu garanţii serioase pentru protecţia naturii, pentru o civilizată intervenţie a tehnologiilor mineritului modern în pântecul Munţilor Apuseni. Dar nimeni nu trebuie să ia acest popor de fraier. Şi să se întâmple ca în multe alte cazuri, în care bogăţiile solului şi subsolului s-au vândut… la preţ de nimic.
Litiu, petrolul viitorului
Dovedit din ce în ce mai mult a fi combustibilul viitorului, litiu va deveni un bun extrem de căutat în anii care urmează. Mai mult, două treimi din rezervele mondiale de litiu se spune că sunt concentrate în sudul Americii Latine, adică în Deşertul Atacama, împărţit de două ţări, Chile şi Bolivia, aflate tocmai din această cauză, se pare, într-un conflict deschis. Mai mult, China şi Rusia, care au şi ele rezerve semnificative de litiu, ar fi interesate să alimenteze un astfel de conflict, ca să profite de pe urma scoaterii din ecuaţie a rivalilor pe piaţa litiului. Recent, americanii au descoperit un fabulos zăcământ de litiu şi în Afganistan. Aşadar, războiul pentru stăpânirea viiitorului are un nume.
