În luna septembrie a anului 1948, prestigioasa revistă americană Time o prezenta pe Ana Pauker pe copertă și o declara drept „Cea mai puternică femeie în viață”. Iată povestea „Tovarășei de Oțel”, nume greu în implementarea comunismului în România, marginalizată chiar de oamenii ei câțiva ani mai târziu.
Născută sub numele de Hannah Rabinsohn, într-o familie de evrei ortodocși din București, Ana Pauker s-a alăturat mișcării comuniste în anul 1915. Cariera sa de politician i-a adus recunoaștere la nivel internațional, atât la Moscova, cât și la Washington. Povestea sa este despre putere și influență.
În anul 1915, la vârsta de 22 ani, intra în politică, devenind membru al Partidului Social Democrat Român. A făcut parte din tabăra radicală, care în anul 1917, în urma revoluției bolșevice, decide să adere la mișcarea comunistă internațională. Se cunoaște cu Marcel Pauker care îi devine soț, iar amândoi aderă la Partidul Comunist Român, în anul 1921, care se desprinde din PSDR.
Înainte ca Partidul Comunist să fie declarat ilegal în România, în anul 1924, Ana Pauker este, alături de soțul său, de mai multe ori arestată de polițiști, pe motiv de propagandă. La vremea respectivă Partidul Comunist Român împrăștia prin București, dar și în alte orașe ale țării, fițuici și ziare cu diferite povești despre lupta de clasă. Totuși, PCR de la vremea respectivă, aservit politicilor de la Moscova, considera că România Mare a luat naștere prin încălcarea dreptului internațional și a suveranității și integrității teritoriale ale fostului Imperiu Țarist. Uniunea Sovietică nu a recunoscut astfel niciodată unirea Basarabiei cu Vechiul Regat, iar comuniștii români împărțeau ziare susținând această teză.
Citește articolul integral aici.
