Într-o lume în care standardele și așteptările sunt mereu în creștere, mulți dintre noi ne confruntăm cu un fenomen psihologic insidios cunoscut sub numele de sindromul impostorului.
Sindromul impostorului este experiența psihologică în care te simți ca un „fals”, în ciuda oricărui succes autentic pe care l-ai realizat. Poate apărea în contextul activității profesionale, al relațiilor, prieteniilor etc. Cum recunoaștem acest tipar psihologic? Hipnoterapeutul Eugen Popa are cuvântul: „Imaginează-ți că ai obținut un loc într-o echipă nouă sau ai primit o promovare la locul de muncă. În loc să te simți mândru și împlinit, te cuprinde o senzație de disconfort și neliniște. Chiar dacă ceilalți îți spun că meriți pe deplin aceste succese, te simți ca și cum ai fi un impostor care a reușit să se strecoare printre ceilalți”.
Asociat cu perfecționismul și autodisciplina
Un scurt istoric: „Sindromul impostorului este un fenomen psihologic care a fost descris pentru prima dată în anii 1970 de către psihologii Pauline Clance și Suzanne Imes, care au observat că mulți oameni de succes se simt, în secret, nesiguri în privința capacităților lor. Studiile ulterioare au confirmat că sindromul impostorului este o problemă reală, care afectează o gamă largă de persoane, indiferent de statutul socio-economic sau realizările profesionale. Este adesea asociat cu perfecționismul și autodisciplina excesivă și poate avea un impact negativ asupra stimei de sine și a bunăstării mentale.
Fuga de propriul succes
Cum poate fi recunoscută această afecțiune? Din nou specialistul: „Șapte semne ar fi în discuție”. Să le expunem!
Citește articolul integral aici.
