Instanţa observă că menţinerea inculpatului în stare de arest preventiv, pentru ocrotirea ordinii publice şi pentru asigurarea scopului prevenţiei generale, ar avea în prezent doar o justificare abstractă. De aproape o lună de zile se tot vorbeşte despre punerea în libertate a poliţistului Cristian Cioacă, acuzat că şi-ar fi omorât soţia, pe Elodia Ghinescu, dispărută din 2007… fără urmă.
Noi vă prezentăm documentul care arată cum au judecat… judecătorii. Ziarul “ring” a intrat încă de joia trecută în posesia mult aşteptatei motivări a hotărârii prin care, în data de 14 februarie 2014, Curtea de Apel Piteşti a hotărât, în complet de divergenţă, cu o majoritate de 2 la 1, liberarea acestuia… sub control judiciar. Pentru a nu mai exista niciun dubiu (şi niciun comentariu) cu privire la modul cum s-a hotărât judecarea în libertate a lui Cioacă, „ring” a decis publicarea documentului (integral în partea stânga).
“Curtea constată că nu s-a evidenţiat riscul influenţării martorilor”
Cei doi judecători care au hotărât liberarea lui Cioacă, respectiv preşedinta completului, Anda Mihaela Pluteanu, şi judecătorul dr. Gheorghe Diaconu (preşedintele instanţei), au analizat, pe 15 pagini, atât susţinerile apărării, cât şi pe cele ale acuzării, ţinând totodată cont, cu mare atenţie, şi de prevederile noului cod, dar şi de jurisprudenţa CEDO.
În principal, cei doi judecători resping solicitarea de revocare a arestului, recunosc faptul că “este îndeplinită condiţia generală referitoare la existenţa suspiciunii rezonabile cu privire la săvârşirea de către inculpat a faptei de omor calificat”, dar sunt de acord cu înlocuirea acestuia cu măsura de control judiciar.
În acest sens, judecătorii spun că “în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi ale conduitei procesuale a inculpatului, controlul judiciar, măsură neprivativă, dar totuşi restrictivă de libertate, se dovedeşte a fi suficient pentru realizarea scopului menţionat, în raport cu faptul că, astfel cum este reglementat de lege, are un conţinut bazat pe multiple măsuri de supraveghere (…) În concret, deşi gravitatea faptei de omor calificat este foarte mare, prin prisma naturii sale şi a împrejurărilor în care este sesizată a fi fost săvârşită, instanţa observă că procesul penal, în sensul art. 6. part.1 din CEDO, durează, practic, din septembrie 2007, de când s-a formulat împotriva inculpatului acuzaţia oficială de omor calificat asupra soţiei. Inculpatul este arestat preventiv de peste un an şi 3 luni – din 5 decembrie 2012 -, iar în faza judecăţii în apel s-au audiat toţi martorii, inclusiv cei în legătură cu situaţia de fapt, la acest moment urmând a fi discutat raportul de expertiză criminalistică grafică, respectiv urmând a fi efectuate expertiza medico-legală, examenul ADN şi audiată o parte civilă (n.r. – fratele Elodiei). Totodată, Curtea constată că nu s-a evidenţiat riscul influenţării în vreun fel a martorilor şi este exclus şi cel al influenţării în vreun fel a rezultatelor expertizelor dispuse, după cum nu există date în sensul că inculpatul, dacă ar fi judecat în libertate, ar săvârşi alte infracţiuni”.
În concluzie, judecătorii Pluteanu şi Diaconescu spun că “instanţa observă că menţinerea inculpatului în stare de arest preventiv, pentru ocrotirea ordinii publice şi pentru asigurarea scopului prevenţiei generale, ar avea în prezent doar o justificare abstractă”. Iar pentru astfel de “justificări abstrate”, România (dar şi multe alte ţări) a fost condamnată… la CEDO. Al treilea judecător: “Nu se poate reţine că s-ar depăşi termenul rezonabil”
La rândul său, al treilea magistrat, judecătoarea Elena Minodora Rusu, care s-a opus punerii în libertate sub control judiciar a lui Cioacă, a motivat pe trei pagini susţinerea sa, spunând, printre altele, că “faţă de complexitatea deosebită a cauzei şi de specificul acesteia, nu se poate reţine că s-ar fi depăşit termenul rezonabil al privării de libertate a inculpatului şi, drept consecinţă, se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv în cazul inculpatului Cioacă”.
şadar, disputa pro şi contra liberării lui Cioacă s-a dus nu numai în legătură cu pretinsul “pericol” al lăsării în libertate a acuzatului, ci, în special, pe modul cum a fost interpretat “termenul rezonabil al privării de libertate a inculpatului” şi, mai ales, pe momentul de când a început să curgă acest termen.
Au câştigat cei care au susţinut că termenul privării de libertate a curs din momentul în care a început urmărirea penală şi Cioacă a fost reţinut. Iar acum, pentru că s-a depăşit cu mult timpul rezonabil admis (inclusiv de CEDO), a venit vremea ca poliţistul Cioacă să fie JUDECAT… ÎN LIBERTATE!
