Pe 28 noiembrie 2004 murea nonagenară, la Bacău (unde trăia de mult timp, împreună cu fiica ei), după o lungă maladie vascular-cerebrală, Eugenia Banu, aka scriitoarea Ioana Postelnicu (născută pe 18 martie 1910 în familia unui staroste curelar din Munții Sibiului).
„Burgheză mondenă, dar cu educație ardeleană temeinică, lansată în cercul Sburătorului lovinescian (unde a primit și pseudonimul care a consacrat-o) s-a afirmat prin două bune romane modernist-psihologizante: Bogdana (1939, cu un titlu preluat dintr-un pseudonim al autoarei, care semna inițial Sergiu Dușescu), autoficțiune mascată, inspirată de proza lui Holban și a Hortensiei, și psiho-obsesionalul Beznă (1943), mai complex și mai elaborat. Legătura amoroasă cu E. Lovinescu (ultima iubire a criticului) o va exaspera toată viața pe fiica acestuia, Monica, indignată și de compromisurile prozatoarei cu puterea de până în 1989”, remarca istoricul literar Paul Cernat într-un crochiu închinat Ioanei Postelnicu.
Citește articolul integral aici.
