Neutre în Marele Război, regatele din Peninsula Scandinaviei n-au mai putut evita tăvălugul și presiunile naziste în cel de-Al Doilea Război Mondial. Germania lui Hitler viza resursele naturale ale Suediei și porturile Norvegiei pentru a putea îngenunchea Europa.
În ciuda faptului că la data de 31 mai 1939 Germania și Danemarca semnaseră un pact de neagresiune, act care a înșelat vigilența regelui danez Christian al X-lea, armata germană avea să invadeze micuțul regat în dimineața zilei de 9 aprilie 1940, fără a se mai obosi să formuleze o declarație de război. Danemarca nu s-a opus, șocul acțiunii naziste paralizând orice rezistență armată. Inițial, înainte să se instaleze foametea și teroarea, cerberii lui Hitler au permis monarhiei daneze o anumită autonomie, respectându-i responsabilitatea de a se ocupa cu rezolvarea sarcinilor cotidiene.
Un viking călare printre biciclete
Urmașii aprigilor vikingi aveau încredere în regele lor de 70 de ani, unul demn, dacă ținem cont de faptul că în plină ocupație nemțească el se plimba călare pe străzile din Copenhaga cu surâsul (amar?) pe buze, îmbrăcat în veșminte militare (avea 1,99 de metri înălțime) și neînsoțit de vreo gardă personală. Era flancat în schimb – și fotografiile de epocă o pot dovedi – de zeci de oameni pe biciclete. Christian al X-lea reflecta (pe verticală) imaginea unei țări supuse, dar demne, și a unui suveran care n-a ezitat să împartă cu propriii supuși mizeria și umilința ocupației străine. La rândul ei, Norvegia era într-o situație (și) mai delicată. Posibilitatea ca Reichul să utilizeze fiordurile ca baze pentru submarine și portul Narvik pentru tranzitarea minereului de fier adus din Suedia pe calea ferată, apoi pe mare până în Germania, era limpede precum apele nordice.
Citește articolul integral aici.
