Mulţi spun că, în cei 25 de ani trecuţi de la revoluţia din 1989, Bucureştiul s-a schimbat în rău din punct de vedere urbanistic şi arhitectural. Nu de aceeaşi părere este şi fostul decan al Facultăţii de Urbanism, prof. dr. arh. Constantin Enache, care susţine că, în anumite privinţe, putem vorbi şi despre aspecte pozitive în evoluţia urbanistică a Capitalei.
Cum evaluaţi reamenajarea Căii Victoriei?
Revoluţia din 1989 a adus, printre altele, şi dreptul de a circula neîngrădit cu automobilul şi, întrucât deciziile au fost luate, de obicei, de oameni care vedeau oraşul din automobil, mai toate zonele au fost gândite să servească automobilelor. Menirea Căii Victoriei a fost de axă de promenadă în care oamenii să se simtă degajaţi, să admire vitrinele.
Aceasta devenise un spaţiu dedicat în exclusivitate maşinilor. Prin realizarea magistralei Buzeşti-Uranus, surplusul de maşini a putut fi redirecţionat pe acolo şi s-au creat condiţiile ca această axă a Capitalei să redevină ceea ce a fost odinioară.
Aţi locuit multă vreme în zona Unirii. Cum vi se pare reamenajarea spaţiului pietonal făcută pe Bulevardul Unirii?
În primul rând, a înlocuit o harababură existentă. Era un spaţiu folosit în devălmăşie. Nu exista niciun loc rezervat pietonilor, era un amestec între pietoni şi maşini. Proiectul acesta a adus separaţia necesară. Acum, spaţiul principal este rezervat pietonilor şi e mai uşor de întreţinut. Mi se pare că s-a ales o metodă discretă pentru a opri accesul maşinilor pe spaţiul verde, ceea ce se întâmpla frecvent mai de mult. Acum, maşinile de pe bulevard sunt camuflate de un spaţiu verde, iar pietonul nu se mai simte agresat de prezenţa acestora. Materialele folosite sunt masive, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în Piaţa Unirii, unde pavimentul dă semne de slăbiciune la doar trei ani de când a fost schimbat. Este un spaţiu care contribuie la educarea celui care îl utilizează şi e mai prietenos cu acesta.
„Ne putem da întâlnire la pergola galbenă”
Unii au criticat cromatica adoptată în reamenajarea Bulevardului Unirii. Ce părere aveţi despre acest lucru?
Pe un bulevard de o asemenea lungime şi cu elemente care au o anumită repetitivitate trebuie să ai o posibilitate de particularizare a locurilor. Trebuie să le poţi identifica. Aşa ne putem da întâlnire la pergola galbenă.
Dacă Bulevardul Unirii a devenit mai prietenos, ce s-ar putea face pentru atragerea pietonilor?
Modelul după care s-a orientat Ceauşescu atunci când a realizat acest bulevard a fost Champs-Élysées. Dacă mergeţi iarna la Paris, acest bulevard este o zonă a luminilor în care pietonul se simte în siguranţă. Au început şi ai noștri să realizeze că aceste amenajări de iarnă nu trebuie făcute pentru maşini, ci pentru pietoni, care au răgazul să observe. Din punctul acesta de vedere, a fost amenajată şi o mică parte din Bulevardul Unirii, de la Piaţa Constituţiei până la Piaţa Unirii, dar ar fi bine să fie completată, mai ales că spaţiul a devenit mai prietenos cu pietonii. Dacă administraţia locală ar putea să creeze facilităţi fiscale pentru cei care ar deschide terase în această zonă, poate că acestea ar apărea alături de alte funcţiuni atractive. Atâta vreme cât ai unde să parchezi şi sunt create condiţiile pentru public, zona se va dezvolta şi din punct de vedere al atractivităţii pentru publicul larg. Însă toate acestea nu se pot face peste noapte.
„În loc să îmbunătăţim calitatea vieţii, ne luptăm pentru dogme”
Sunteţi unul dintre specialiştii care vor ajuta la realizarea noului Plan Urbanistic General al Capitalei (PUG) şi unul dintre profesorii care au participat la realizarea celui prezent. De ce în PUG-ul în vigoare figurează ca zone unde sunt permise construcţiile terenuri care în realitate sunt verzi sau chiar parte din parcuri, cum ar fi cele din marginile parcurilor „Alexandru Ioan Cuza” sau Tineretului?
Atunci când a fost construit cartierul Titan, era considerat cel mai mare oraş după Bucureşti. Avea 300.000 de locuitori, iar strategia din epoca respectivă era ca acest „oraş” să fie realizat pe straturi. În primul rând, au fost făcute locuinţele şi dotările de primă necesitate. Urma să fie realizat şi un fel de centru de cartier. Astfel, suprafaţa din Parcul „Cuza” la care faceţi referire a fost rezervată pentru clădiri cu funcţiuni municipale. Fiind gândit aşa, PUG-ul a păstrat destinaţia stabilită iniţial. Cu toate acestea, UE ne impune 26 de metri pătraţi de spaţiu verde/locuitor.
În acest context, ne mai putem permite să menţinem destinaţiile terenurilor stabilite în urmă cu zeci de ani? În fond, de ce este nevoie de cei 26 de metri pătraţi de spaţiu verde/locuitor?
Pentru a avea o calitate a vieţii mai bună. Dar din calitatea vieţii fac parte şi dotările necesare unui trai civilizat şi nu ar trebui să călătorim mulţi kilometri până la ele doar pentru a realiza cu obstinaţie cei 26 de metri pătraţi de spaţiu verde. Acest lucru îl înţeleg mai greu cei cu o educaţie sumară în domeniul urbanismului. Unii au tendinţa de a transforma nişte principii perfect valabile în dogme. În loc să urmărim îmbunătăţirea calităţii vieţii, ne luptăm pentru dogme. Este adevărat că oamenii reacţionează la abuzurile unora care ar distruge orice în căutarea profitului, dar asta nu ar trebui să ne facă să gândim fără logică. Dacă unii şoferi parchează pe trotuar, nu înseamnă că trebuie să interzicem automobilul.
„Dacă unii şoferi parchează pe trotuar, nu înseamnă că trebuie să interzicem automobilul.„, PROF. DR. ARH. CONSTANTIN ENACHE
