Muncești o viață cât să ajungi să îți cumperi un apartament într-o zonă cât de cât bună a Bucureștiului. Tragi de tine să îl întreții, altceva nu ai. Nici de copii nu ai avut parte. Încet, te mănâncă bătrânețea, creierul începe să dea rateuri. Bolile târziului de viață apar, iar demența ta începe să-i deranjeze pe vecini. N-ai variante, faci contract păgubos: lași casa unuia care se obligă pe hârtie să aibă grijă de tine până la sfârșit. Ăluia nici nu-i pasă de starea ta.
Ajungi să o iei razna, isterizezi lumea împrejur. Vecinii înroșesc centrala secției de poliție, devii pericol public: „Dacă uită gazele aprinse?”. Până la urmă soțul îți moare, stai cu el în casă până încep viermii să-i iasă din carne. Iar vecinii fac front comun să te evacueze cu forța. Caz real.
Mai în spate de Baba Novac, spre Piața Alba Iulia, adică în zonă curată a Capitalei, plictiseala e spartă de o sirenă de Poliție. Apare un echipaj, se oprește în fața unui bloc cu patru etaje. E imobil reabilitat, se vede că oamenii de acolo sunt și gospodari: au grădina îngrijită, scara unu este curată-bec. După prima mașină de la secție, apare încă una, alta cârâie din stație. E halimai mare, se strânge țigănimea din colț, din dosul Oncologicului, spital particular. Se îngroașă gluma când strada e blocată de pompieri și de roșul „Situațiilor de Urgență”, tremură mamaiele când dau de albastrul dubei de la Medicină Legală. În jurul locului duhnește greu, a mort, a carne putrezită. Apoi, mulțimea de curioși – și ăia de pe stradă, și ăia de pe geamurile de vizavi – parcă se zbârlește. Informațiile trec, rapid, din gură în gură: „L-a găsit pe unul mort”. „Stătea nevastă-sa cu el în casă”. „Cică a murit de zece zile”. „L-au găsit cu capul spart”. „Putrezise, l-a ținut în pături, au dat viermii din el”. Mortul a fost luat în pungă de plastic, nevastă-sa în duba de Poliție. La bloc a mai rămas duhoarea. Și vecinii, să comenteze.
Citește articolul integral aici.
