Cunoscut și sub numele Alamgir, „Cuceritorul lumii”, Aurangzeb (1618-1707) a rămas în istorie drept cel mai sângeros conducător al Indiei.
Descendent al împăraților timurizi Babur și Akbar cel Mare, acesta nu a continuat politica înaintașilor săi, una tolerantă, impunând în schimb pe toată întinderea statului islamul radical, rupând astfel toate punțile cu zecile de milioane de supuși hinduși. A domnit aproape o jumătate de secol, după Aurangzeb imperiul mogul căzând sub dominația britanicilor.
Al treilea fiu al șahului Jahan și al lui Mumtaz Mahal, din dinastia lui Tamerlan, Aurangzeb a știut ce vrea de la viață încă din preadolescență. Scos din linia succesorală de tatăl său, favoritul acestuia fiind băiatul mai mare, Dara Shikoh, Aurangzeb a profitat de starea de sănătate tot mai șubredă a părintelui pentru a-și impune ambițiile în fața celorlalți frați. În 1657 devenise clar că șahul Jahan nu mai putea influența războiul purtat între propriii fii pentru tron. Aurangzeb s-a aliat cu un al patrulea frate, Murad Baksh, împotriva primului moștenitor, iar într-un singur an l-a învins pe Dara Shikoh și și-a înlăturat tatăl, ținându-l sub pază strictă într-unul din palate.
Manevre diabolice
A urmat o mișcare ucigătoare de-a dreptul! Călcând în picioare codul onoarei, Aurangzeb l-a atacat prin surprindere și apoi l-a executat pe fostul său aliat, fratele mai mic Murad. Acesta a fost primul dintr-un lung șir de omoruri în familie. La scurt timp după asasinarea lui Murad, Aurangzeb i-a propus șahului Shuja, al doilea frate, un post de guvernator. Amețit de această promisiune, Shuja a fost luat la rândul lui prin surprindere când armatele lui Aurangzeb l-au încolțit. Luat prizonier și trimis în exil, șahul Shuja avea să dispară pur și simplu de pe scena vieții, presupunându-se că a fost eliminat la ordinele exprese ale vicleanului Aurangzeb.
Un dar macabru pentru tată
După două manevre perverse, Alamgir – cum avea să fie numit ulterior ultimul împărat mogul din India – ajunsese favorit la preluarea puterii. O singură bătălie a mai avut loc între Aurangzeb și Dara Shikoh, ultimul frate în viață. Moștenitorul de drept al împărăției a fost îngenuncheat, iar noul monarh a poruncit ca fratele său să fie adus în lanțuri la Delhi. În 1659, în ziua în care a fost încoronat, Aurangzeb a poruncit ca fratele său mai mare să fie executat în public. Mai mult, dând dovadă de o cruzime ieșită din comun, a trimis capul tăiat al lui Dara tatălui lor, bătrânul șah Jahan.
Fanatic al islamului
În trei decenii, Aurangzeb avea să-i învingă pe suveranii din Bijapur și Golconda, lărgind granițele imperiului. Concomitent cu acțiunile militare sângeroase și îndrăznețe, noul conducător a intrigat clasa nobililor și zecile de milioane de supuși prin interpretarea extrem de rigidă a islamului. Puritanul Aurangzeb a interzis muzica, sculpturile, portretele pictate etc. – considerate idolatre – și, bomboana de pe colivă, a reintrodus taxa Jizya, o dare pe care erau obligați să o plătească cetățenii care nu erau musulmani. Mai mult, a demantelat numeroase temple hinduse, descurajând toate practicile religioase străine de islam.
Citește a articolul integral aici.
