Carol Peter Ulrich, moștenitor al tronului Suediei (după tată) și al Imperiului Rus (după mamă), a fost fiul lui Carol Frederic, duce de Holstein, și al prințesei Anna, fata mai mică a lui Petru cel Mare. Destinul acestui fiu regal a tulburat, vreme de câteva clipe, miezul secolului al XVIII-lea.
„Nu cred să existe în Europa timpurilor noastre o prințesă care să se poată măsura cu frumusețea maiestuoasă a țarinei Anna”, scria baronul Mardefeld, ambasadorul prusac la Sankt Petersburg. „Deși brunetă, tenul ei este de o albeață luminoasă și deloc nefirească. Trăsăturile chipului său sunt de o luminozitate desăvârșită, încât, de-ar fi să le judece un mare pictor după cele mai severe standarde ale frumuseții clasice, nu le-ar găsi vreun cusur. Chiar și atunci când tace, i se citesc căldura și noblețea în ochii mari. Este o fire dezinvoltă și statornică, aplecată mai mult spre sobrietate decât spre exuberanță. Încă din tinerețe, s-a străduit să-și cultive mintea. Vorbește franceza și germana fluent”.
Fără nepotisme la Stockholm
Această odă era închinată unei făpturi ce nu avea să reziste însă prea mult pe scena vieții. La șaptesprezece ani ani, Anna a fost căsătorită cu Carol Frederic, duce de Holstein, „un tânăr cu vise mărețe și înzestrări modeste” – după cum avea să-l caracterizeze istoricul Robert K. Massie. Carol era unicul fiu al Sofiei Hedwiga, sora legendarului rege Carol al XII-lea al Suediei, și al lui Frederic al IV-lea, duce de Holstein, care își pierduse viața luptând pentru regele Carol. Soțul Annei fusese educat în Suedia și spera, pe bună dreptate, ca unchiul său, Carol al XII-lea, neavând copii, să îl numească moștenitor. Aiurea! După moartea regelui, pe tronul Suediei fu preferată prințesa de Hesse, fapt ce stârni o furtună în sufletul tânărului duce de Holstein. De ciudă, Carol Frederic se refugie la Sankt Petersburg, la curtea dușmanului unchiului său răposat, Petru cel Mare.
Citește articolul integral aici.
