Muzician (profesor, compozitor, dirijor) strălucit, profesionist desăvârșit, elevat și boem, Ioan Vasilescu (1903-1960) a fost o figură remarcabilă a vieții culturale a secolului al XX-lea. Succesul colosal l-a propulsat nu doar în legendă, ci și în atenția serviciilor secrete, atât înainte de instalarea comuniștilor la putere, cât mai ales în vremea stăpânirii acestora.
Vom reconstitui mai jos, exclusiv prin prisma documentelor din arhiva fostei Securități, povestea de viață a celui care a compus sute de cântece nemuritoare, multe dintre ele însoțind viața bunicilor și a părinților noștri, dar și a generațiilor mai tinere. Ce român respectabil n-a ascultat sau n-a auzit măcar întâmplător, la radio, dacă nu la pickup, una dintre melodiile „Mi-am pus busuioc în păr” – cântat de Maria Tănase ori Mia Braia -, „Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară” – fredonat de Gică Petrescu sau Jean Moscopol -, „Țărăncuță, țărăncuță”, „Glasul roților de tren”, „Dă-i cu sprițul pân’ la ziuă”, „Fetițele din București” sau „Suflet candriu de papugiu”? Toate și multe altele au fost compuse de inegalabilul Ioan Vasilescu.
Fiu de șef de vamă
Dar să dăm curs informațiilor strânse de ofițerii Serviciilor, care într-un referat întocmit la 16 septembrie 1953, clasificat „Strict Secret”, notau următoarele: „Vasilescu Ioan, dirijor și compozitor la Ansamblul de Estradă și membru în Uniunea Compozitorilor din R.P.R., s’a născut la 4 Noembrie 1903, în București, ca fiu al lui Vasile, fost funcționar vamal, și al lui Marta, fostă casnică, în prezent decedați. A urmat școala primară la Tr. Severin și Vârciorova (unde tatăl său era șef de vamă) între anii 1910-1914. Liceul l-a început la Craiova, unde a urmat 2 clase, după care, în timpul primului război mondial, a plecat cu părinții în Moldova, astfel că a făcut clasa a III-a secundară la liceul românesc din orașul Kerson și clasa a IV-a la Iași”.
Citiți articolul integral aici.
