Tribunalul MureÅŸ a judecat, ieri, contestaÅ£ia la executare depusă de Beniamin (Jian) Laichici, unul dintre cei mai periculoÅŸi criminali ai României post-decembriste. Autorul masacrului cu cinci victime petrecut în Deva ÅŸi Abrud, în 1995, Beniamin Laichici, fost Beniamin Jian, acum în vârstă de 63 de ani, le-a solicitat din nou judecatorilor eliberarea condiÅ£ionată, după cei 22 de ani petrecuÅ£i în detenÅ£ie. InstanÅ£a a amânat pronunÅ£area pentru 12 aprilie 2017. Vor da magistraÈ›ii mureÈ™eni dovadă de clemență, în Săptămâna Mare, chiar È™i pentru un criminal atât de periculos?
În ultimii ani, Beniamin Laichici, care se numea Beniamin Jian, în 1995, când a comis cele cinci crime, a depus mai multe cereri de eliberare din închisoare. În una dintre acestea, respinsă de instanţă, a susÅ£inut „că regretă fapta comisă, are peste 61 de ani, are casă, are pământ ÅŸi nepoÅ£i ÅŸi doreÅŸte să-ÅŸi vadă de viaÅ£a ÅŸi de credinÅ£a sa, arătând, totodată, că este un păcat mare să iei viaÅ£a unui om ÅŸi le are pe conÅŸtiinţă pe victime, este sănătos fizic ÅŸi psihic ÅŸi a fost amânat de mai multe ori pentru aceleaÅŸi motive. În concluzie, petentul arată că regretă nespus de mult fapta, respectiv faptul că i-a împuÅŸcat pe oamenii respectivi ÅŸi solicită să-i fie admisă cererea de liberare condiÅ£ionată”. Problema însă nu este dacă Beniamin Jian va fi sau nu liberat, ci dacă, odată aflat dincolo de gratii, el îÅŸi va vedea de treaba lui sau îÅŸi va continua „opera” întreruptă în urmă cu 22 de ani, înainte de a intra în puÅŸcărie. În cele ce urmează, în exclusivitate pentru ziarulring.ro, împreună cu profesorul Tudorel Butoi, cel mai mare psiholog criminalist din România, încercăm să intrăm în mintea criminalului Jian È™i să analizam ce s-ar putea întâmpla după ce acesta, la un momnet dat, va fi eliberat. Se va răzbuna sau… se va pocăi?
„Crima lui se numeÅŸte carnagiu sau masacru”
Pentru început, profesorul Butoi spune aÅŸa: „Suntem în faÅ£a unei condamnări pe viaţă care-ÅŸi încetează efectele în momentul în care omul are peste 60 de ani ca vârstă ÅŸi 20 de ani executaÅ£i pe muchie. Deci, omul nostru, Beniamin Jian, a fost condamnat pe viaţă. Crima lui se numeÅŸte carnagiu sau masacru. Omoară cinci persoane în 24 de ore având ca motivaÅ£ie gelozia!”.
S-a dat drept ofiţer cu misiuni speciale pentru a-şi urmări soţia
În continuarea analizei sale, prof. univ. dr. Tudorel Butoi dezvoltă câteva detalii foarte interesante pentru profilul psihologic al temutului criminal. Și spune: „Beniamin Jian avea o soÅ£ie care prin natura funcÅ£iei socializa cu multe persoane. Era mereu zâmbitoare, amabilă, binedispusă, toate acestea fiind interpretate de Beniamin Jian ca manifestare, ca semne, ca limbaj al erotismului. Åži acest om, foarte abil, ce face? Iată câteva detalii de care-mi amintesc, pentru că vorbim despre un caz-ÅŸcoală pe care eu l-am analizat de nenumărte ori împreună cu studenÅ£ii masteranzi în psihologie judiciară, în victimologie ÅŸi criminalistică, cu procurorii, cu judecătorii. Mai întâi, având un comportament destul de viclean, Beniamin Jian, pentru a o urmări pe această Milica, aÅŸa cum se numea soÅ£ia lui, s-a dus îmbrăcat în costum, cu cravată la gât, la unul din ÅŸefii acesteia ÅŸi, prezentându-i o legitimaÅ£ie, îi spune că este un ofiÅ£er cu misiuni speciale ÅŸi că i-ar trebui cam o săptămână de supraveghere a zonei. Åži a reuÅŸit să-l convingă, acela chiar insistând să-i pună la dispoziÅ£ie biroul lui de unde se putea vedea tot. Ceea ce ÅŸi face Beniamin, reuÅŸind să-ÅŸi supravegheze soÅ£ia”.
Filmul masacrului, făcut de abilul criminal
În continuare, profesorul Butoi relatează cum abilul Jian a făcut rost de o armă de vânătoare È™i, pur È™i simplu, a vânat cu ea oameni în dreapta È™i în stânga: „Apoi, abilul nostru personaj îi spune cuiva, unei persoane cunoscute, că vrea să cumpere arma pe care acea persoană contactată de el o deÅ£inea. Åži persoana respectivă îi dă puÅŸca. Åži Beniamin Jian hălăduieÅŸte peste tot cu această puÅŸcă ÅŸi împuÅŸcă în dreapta ÅŸi în stânga. A început cu un maistru pe care-l bănuia a fi iubitul femeii, împuÅŸcă ÅŸi o altă femeie care era în locul soÅ£iei sale la tură, îl împuÅŸcă pe cetăţeanul care i-a dat arma. Åži mai merge să-i mai caute pe doi fraÅ£i într-un sălaÅŸ la munte ÅŸi mai împuÅŸcă unul dintre ei. Åži în familia soÅ£iei intenÅ£iona să-l omoare pe frate, dar nu a izbutit. Dar, oricum, a făcut masacru. După care merge ÅŸi se predă la poliÅ£ie, recunoscându-ÅŸi faptele. În timpul anchetelor nu are comportament agresiv. Este condamnat ÅŸi, în continuare, nu ridică probleme”.
„Condamnarea pe viaţă este doar o poveste”
Psihologul criminalist crede că Beniamin Jian are toate atuurile juridice să scape de puÈ™cărie. „În închisoare, ÅŸi-a îndeplinit obligaÅ£iile de deÅ£inut, pentru că dacă ar fi avut acte de indisciplină sau dovezi de agresivitate, impulsivitate, nu s-ar putea pune problema liberării condiÅ£ionate. Are ÅŸi suport juridic, legal, având peste 60 de ani ca vârstă ÅŸi 20 ÅŸi ceva de ani făcuÅ£i efectiv. Åži, atunci, chestia aceasta cu condamnarea pe viaţă este doar o poveste. Se iese din poveste! Pentru faptul că nu stai toată viaÅ£a în puÅŸcărie. Rămâne sintagma de condamnat pe viaţă, rămâne ca o etichetă. Dar, dacă în închisoare te prind 20 de ani efectivi făcuÅ£i pe muchie ÅŸi peste 60 de ani ca vârstă ÅŸi nu ai avut abateri, faci exact ce a făcut Beniamin Jian: ieÅŸi în faÅ£a comisiei de eliberare condiÅ£ionată ÅŸi te liberează de îndată. De altminteri, dacă nu mă înÅŸel, condiÅ£ia cumulativă de a avea peste 60 de ani ÅŸi peste 20 de ani de puÅŸcărie executaÅ£i a căzut. Pentru că numai aÅŸa ne explicăm eliberarea unuia dintre făptuitorii crimei căreia i-a căzut victimă Ioan Luchian Mihalea”, spune prof. dr. Tudorel Butoi.
„O dată, de două ori îi respinge cererea, dar, până la urmă, omul iese…”
Liberare-liberare, dar problema este însă dacă acest om a fost pe deplin recuperat (reeducat, cum se spune în limbajul de specialitate), întrucât chiar din ziua odiosului masacru părea că el nu ÅŸi-ar fi termint „opera” sângeroasă. „Categoric, da”, spune profesorul Butoi, dându-ne din start dreptate. Åži, în continuare, psihologul criminalist explică: „El a trimis mai multe bilete din închisoare în care le spune celorlalÅ£i să fie foarte atenÅ£i că el va ieÅŸi de acolo într-o bună zi. Åži se va întoarce. Dar aici comisia are un rol important, pentru că ea este cea care hotărăşte. De aceea, mulÅ£i se duc la comisie ÅŸi le sunt respinse cererile de liberare condiÅ£ionată. S-ar putea, aÅŸadar, să ia în calcul comisia ÅŸi acest comportament revendicativ, răzbunător ÅŸi să nu-i aprobe cererea. Dar nu ÅŸtiu cât?!… O dată, de două ori îi respinge cererea, dar, până la urmă, omul iese…”.
„Ne aflăm în faÈ›a unei situaÈ›ii dilematice. Numai ipotetic el poate să mai ucidă”
AÈ™adar, la un moment dat, tot va ieÈ™i. Dar… din acest moment al ipoteticei ieÈ™iri din închisoare a lui Beniamin Jian, încep marile întrebări ale cazului. Aici e mare dilemă. Poate el, odată scăpat de puÈ™cărie, să se răzbune? Este în continuare în pericol soÅ£ia lui, Milica? Ar putea ÅŸi alÅ£i oameni din ipotetica „listă a lui Beniamin” să fie potenÅ£iale victime? Åži, dacă da, cine le-ar putea avea pe conÅŸtiinţă? Nu cumva cei care propun ÅŸi, mai ales, cei care decid în instanţă lăsarea lui în libertate? Despre toate acestea, profesorul Butoi spune: „Niciodată nu ÅŸtim ce se ascunde în mintea dezordonată a unuia care a dat proba ÅŸi a trecut testul (n.r. – testul crimei). Testul lui Beniamin Jian înseamnă cinci oameni morÅ£i. Ar putea, oare, cineva de pe acest pământ, de la Polul Nord la Polul Sud, să garanteze unui astfel de om, care deja a făcut dovada crimei, că va face sau nu va mai face astfel de lucruri în viitor? Nimeni nu poate să garanteze, să-ÅŸi asume un astfel de lucru. Dar, vedeÅ£i dvs., numai ipotetic el poate să mai ucidă, ÅŸi numai ipotetic cel/cei care-l liberează ar putea avea pe conÅŸtiinţă posibile victime. Totul este ipotetic. Gândim ipotetic. Nimeni nu poate să garanteze pentru Beniasmin Jian o conduită lipsită de risc, după cum nimeni nu poate să-l oprească de la liberare, pentru că este dreptul lui legal. În faÅ£a acestei dileme ne aflăm. Ne aflăm, aÅŸadar, în faÅ£a unei situaÅ£ii dilematice în care nici cel mai abil psiholog nu poate să-ÅŸi asume verdictul. De ce? Pentru că de o parte are proba, testul comportamental, ecuaÅ£ia criminogenă de care a fost în stare făptuitorul, iar de altă parte are un viitor incert, nesigur, care se încapsulează ÅŸi se consumă în mintea cuiva în care nu poÅ£i să pătrunzi”.
Penitență sau răzbunare, aceasta-i întrebarea
În final, îl întrebăm pe profesorul Butoi dacă există un precedent în care un criminal , nu neapărat de talia lui Beniamin Jian, odată eliberat condiÅ£ionat, s-a răzbunat. „Păi, nu avem pe la ConstanÅ£a un caz recent cu un bărbat care vine din puÅŸcărie ÅŸi intră peste concubină, peste copii?!… Åži există nenumăraÅ£i condamnaÅ£i care, după eliberare, într-un fel sau altul, s-au răzbunat pe victimele lor”, vine răspunsul pompt din partea psihologului criminalist. Iar noi plusăm cu o nouă întrebare: AÅŸadar, trecem de limitele dilemei ÅŸi ajungem în plin paradox judiciar prin posibilul/ipoteticul epilog „eliberator” al cazului „Beniamin Jian”? „Da – răspunde psihologul, dar ca să fie interesantă concluzia noastră, putem vorbi de paradoxul care te împinge spre dilemă. E, mai degrabă, dilema criminologilor din întreaga lume. Pentru că iată ce se întâmplă: mintea acestui Beniamin Jian se află într-o zonă de «black box»/«cutie neagră». Acolo se miÅŸcă gânduri, sentimente, proiecÅ£ii, algoritmi criminogeni care au fost măcinÅ£i 20 de ani ÅŸi mai bine. Dar direcÅ£ia lor către răzbunare, crimă ÅŸi aÅŸa mai departe nu o cunoaÅŸte nimeni, decât el. Poate fi direcÅ£ia spre mănăstire, spre pocăinţă, spre Dumnezeu, cum s-a întâmplat în multe cazuri ÅŸi se etalează ÅŸi în literatură astfel de exemple (n.r. – vezi, mai ales, «Crimă ÅŸi pedeapsă» sau «FraÅ£ii Karamazov» de Dostoievki), dar nimeni nu poate să ÅŸtie dacă nu poate să aibă ÅŸi o morbiditate, o agresivitate, o răzbunare”.
Concluzia: „Paradoxuri criminogene!… SituaÅ£ii dilematice!… Conduite imprevizibile!… Îi dai omului drumul în lume ca o bombă care ticăie: tic-tac, tic-tac!”
După ce a radiografiat detaliu cu detaliu cazul-È™coală Beniamin Jian, prof. univ. dr. Tudorel Butoi încearcă să tragă È™i o concluzie: „Deci avem împrejurările, avem trecutul cert determinat, că a fost în stare să ia cinci vieÅ£i, mai avem cutia neagră/black box, cu ceea ce se întâmplă în mintea lui, unde nu pătrunde nimeni. Åži mai avem conduitele dilematice de viitor. Pot fi aÅŸa, aÅŸa sau aÅŸa! Paradoxuri criminogene!… SituaÅ£ii dilematice!… Conduite imprevizibile!… Åži, când ai zis imprevizibil, aia este: îi dai omului drumul în lume ca o bombă care ticăie: tic-tac, tic-tac! Pe străzi, prin societate, printre oameni, fără ca nimeni să nu ÅŸtie ce se întâmplă. Repet, unii dintre aceÅŸti nefericiÅ£i au îmbrăcat haina pocăinÅ£ei, alÅ£ii, dimpotrivă s-au întors ÅŸi au pus din nou mâna pe cuÅ£it, pe topor, pe pistol…”.
