Cu 14 decenii în urmă (10 august 1884) se năștea la Brăila scriitorul român cu, probabil, cel mai spectaculos și mai dramatic traseu biografic și literar mondial: Panait Istrati, intratabilul artist „vagabond” și răzvrătit generos. A murit în 16 aprilie 1953, de ftizie, în Sanatoriul Filaret din București. Dar să-i înviem legenda!
Gherasim (nume primit la naștere) Istrati, scriitor prețuit și citit astăzi în Franța pentru autenticitatea și exotismul prozei sale cu pulsiuni rocambolești, din păcate trecut la „și alții” în propria țară, a trăit și a murit ca un nomad autodidact, mândru și rebel, imposibil de înregimentat politic în ciuda propriilor derive de stânga, reprimate scurt după a doua vizită (revelatoare) în URSS. „Văd ouăle sparte, dar unde-i omleta?” – avea să sintetizeze, vizionar, Istrati rețeta (falimentară) bolșevică.
A denunțat fascismul roșu
„Existența sa vagaboandă nu l-a împiedicat să învețe franceza cultă, după o tentativă ratată de suicid pe Coasta de Azur, și să se lanseze în cea mai de succes aventură (literară) a vieții. Intrat de timpuriu în mișcarea socialistă, nepotul haiducilor, colaborator al lui Cristian Rakovsky și apropiat al intelighenției comuniste franceze, va fi dizgrațiat după ce, în urma acelei călătorii în URSS, denunță crimele staliniste (fascismul roșu) și scrie Spovedanie pentru învinși. Istrati va fi reabilitat postum în Franța abia în anii ’60, cu sprijinul lui Eugen Ionescu”, remarca și istoricul literar Paul Cernat.
Intelighenția franceză, manevrată de NKVD?
„Așa-numitul precursor al lui Soljenițîn nu a devenit însă anticomunist. După cum nu a ajuns nici legionar, deși a colaborat la publicația Cruciada românismului a lui Mihai Stelescu (pe care l-a făcut să renunțe la antisemitism, expunându-l asasinării)”, sesiza în continuare Paul Cernat. Mai mult: „Panait Istrati a devenit, cum singur spunea, un om care nu aderă la nimic, atacat din toate părțile. Urmărit de Siguranță (ca participant la grevele minerilor din Lupeni), excomunicat de intelighenția franceză (manevrată de NKVD sau nu) ca lumpenproletar labil, cu temele nefăcute la ideologie, s-a întors acasă învins, recuperat de cercul Vieții Românești prin Mihail Sadoveanu”.
Citește articolul integral aici.
