Fiu al Dunării de la porțile Orientului, Panait Istrati s-a născut în 10 august 1884 la Brăila și a dat ortul popii în 16 aprilie 1935, la București. Să desfacem în cuvinte viața impresionantă a acestui povestitor cu patru clase care a nemurit România și pe români în scrieri înalte precum Moș Anghel, ori Ciulinii Bărăganului.
Gherasim/Panait Istrati, fiu nelegitim al spălătoresei Joița Istrate din Brăila și al negustorului grec Gheorghios Valsamis din Cefalonia (mort un an mai târziu după nașterea fiului bastard la Atena, de tuberculoză), are o biografie de roman, care i-a asigurat, odată trecută în cerneală, un loc în literatura universală și altul în inimile noastre. Cine a fost însă acest om pătimaș căruia francezul Romain Rolland îi scria prefața la „Chira Chiralina” (1923), în vreme ce compatrioții Nicolae Iorga (istoricul l-a catalogat scurt: „scrie ca un hamal din porturile Dunării”) și Pamfil Șeicaru (gazetarul a fost mai deșănțat: „Istrati? Un biet poet al șezuturilor deflorate” – aluzie la introducerea unui personaj homosexual în „Chira Chiralina”) îl aruncau pe Panait la groapa istoriei literare?
Sedus de idealurile socialismului
În pagini memorabile care prefațează orizontul istratian în colecția Opere fundamentale (FNSA), regretatul profesor și istoric literar Eugen Simion reținea: „Istrati n-a fost un om școlit şi nici n-a avut o pregătire filosofică temeinică. Este, în fapt, un autodidact pasionat de literatură şi cu mintea înflăcărată, la începutul secolului al XX-lea, de idealurile socialismului. Citea mult, de-a valma, şi ca mulţi scriitori din vremea lui considera că esenţial pentru un creator este să spună adevărul, iar pentru a spune adevărul trebuie să treci prin şcoala vieţii. Şi, negreşit, el a trecut prin toate clasele şi a absolvit-o cu strălucire”.
Citește articolul integral aici.
