Picta, scria basme pentru copii şi cărţi despre România, ţara pe care a iubit-o din tot sufletul. Din păcate, după deces, inima reginei Maria nu s-a odihnit, aşa cum ea îşi dorea, pe domeniul de la Balcic, ci în subsolul Muzeului Naţional de Istorie. Soprana Ozana Barabancea, într-o postare pe Facebook, îşi arată indignarea faţă de nerespectarea aceste ultime dorinţe şi este decisă să susţină o campanie care să ducă inima reginei în locul dorit de aceasta.
Publicarea autobiografiei „Povestea vieţii mele” a coincis cu maturitatea artistică a reginei Maria. Alături de pictură şi scris, suverana şi-a construit case de vis la Cotroceni, Copăceni, Pelişor, Bran, Balcic şi Mamaia. Era vizionară, curajoasă şi demnă, atitudini cam neobişnuite pentru acele vremuri. De exemplu, cu greu a reuşit tânăra şi rebela principesă Maria să-l determine pe severul rege Carol I să-şi schimbe atitudinea faţă de dorinţa ei de a petrece zilnic câteva ore călare prin pădurile de la Sinaia, însă tot domeniul din Balcic îi era cel mai drag.
A murit în tren
Potrivit unor surse, se pare că regina a murit în tren, înainte de a ajunge de la Balcic la Sinaia. Decesul a fost anunţat de fiul ei, Carol al II-lea, abia a doua zi, când corpul neînsufleţit a fost depus la Castelul Pelişor. Pe data de 24 iulie au avut loc funeraliile naţionale. Slujba a fost asemănătoare celei a unui soldat cavalerist. În urma sicriului s-a aflat calul reginei cu cizmele ei de călărie legate de şa. Trupul reginei Maria a fost înhumat lângă Ferdinand, Carol I şi Elisabeta, la Mănăstirea Curtea de Argeş. Conform dorinţei suveranei, la autopsie, inima i-a fost prelevată de dr. Nicolae Minovici. După i s-a aplicat o conservare corespunzătoare, a fost aşezată într-o casetă octogonală din aur şi argint, placată cu 307 diamante. Preţiosul „trofeu” a fost depus la Biserica „Stella Maris”, din Balcic, doar pentru puţin timp. După pierderea Cadrilaterului, caseta a fost adusă la Castelul Bran, iar în prezent se află la Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR).
„De 37 de ani, inima suveranei nu a putrezit”
„Ce părere aveţi despre faptul că ultima dorinţă a reginei Maria a fost să i se pună inima într-o casetă de argint şi păstrată în Capela «Stella Maris» din domeniul său de la Balcic? Ştiaţi că a fost profanată în 1977 de directorul Complexului Muzeal Bran de la acea vreme şi băgată într-o cutie de plastic ce zace şi astăzi în subsolul Muzeului Naţional de Istorie a României? Aflaţi că inima reginei încă nu a putrezit după aproape 37 de ani. Vreau să ne unim şi, împreună, să aducem inima reginei la locul de odihnă cerut prin testament. Testamentul este un act legal inatacabil. De ce să fim nepăsători? Îmi iau angajamentul să încep şi să susţin această campanie de readucere a inimii reginei la locul dorit de ea”, scrie soprana Ozana Barabancea pe pagina sa de Facebook.
Directorul MNRI: „M-aş opune cu vehemenţă expunerii inimii suveranei pentru că ar fi un gest de impietate”
„Nu cunosc exact pe unde a peregrinat inima reginei Maria după ce ea a fost extrasă din nişa unde fusese zidită în Castelul Bran, dar pot să vă spun că în 1971, când s-a deschis Muzeul Naţional de Istorie a României, acest organ, deşi e un barbarism că îl numesc aşa, a fost transferat în patrimoniul acestuia. Transferul este un pic straniu, pentru că inima este un preparat anatomic, ea este mumificată. Nu poate fi un exponat decât într-un muzeu de ştiinţe ale naturii, într-unul de patologie sau ceva de genul ăsta. Nu ar avea ce să caute într-un muzeu de istorie. Noi nu am expus-o niciodată şi m-aş opune cu vehemenţă oricărei astfel de încercări pentru că este un gest de impietate faţă de o persoană, chiar dacă nu ar fi fost regina Maria. După părerea mea, soarta inimii acesteia ar trebui să fie decisă de familie, pentru că numai aceasta poate hotărî ce se întâmplă cu rămăşiţele pământeşti ale unui membru al ei. În calitate de director general al muzeului şi de preşedinte al Comisiei naţionale a muzeelor şi colecţiilor, sunt obligat să ţin seama de o realitate: inima suveranei este, în acest moment, în patrimoniul unei instituţii publice. Este o piesă de inventar, barbar vorbind. Ar trebui să aplicăm legea, care spune că astfel de piese pot fi retrocedate printr-o hotărâre judecătorească. În cazul acesta, consider că nici nu ar fi neapărat nevoie de o hotărâre judecătorească, ci de o înţelegere, o cerere formală adresată comisiei naţionale şi muzeului naţional ca inima să fie restituită familiei”, explică Ernest Oberlander-Târnoveanu, directorul MNIR.
Cum este păstrată
„Circulă o poveste neadevărată cum că inima reginei Maria ar fi păstrată într-o cutie din plastic. Realitatea poate fi verificată pentru că la noi bunurile nu pleacă. Inima suveranei a fost pusă în două recipiente improvizate. Niciunul nu a fost prevăzut pentru aşa ceva. Este o casetă mică de bijuterii sau cosmetice care a fost pusă într-o casetă mai mare, care era tot pentru bijuterii. În acest moment, inima reginei este păstrată în caseta primară”, susţine directorul MNIR.
Cum a descoperit religia Baha’i
În timpul vizitei în SUA, regina Maria s-a apropiat de religia Baha’i, destul de răspândită acolo, care susţine o unificare a umanităţii într-o singură credinţă şi o singură ordine. Adeptă a acestei religii, Della Marcus, development manager al Fundaţiei „Regina Maria”, ne-a declarat: „Ar fi ideal să se caute un loc mai decent pentru a se păstra inima suveranei. Ar fi şi moral, şi legal ca Familia Regală a României să caute o soluţie. Ideal ar fi ca inima reginei să fie returnată acolo unde a vrut ea, adică la Balcic. Sper ca, într-o zi, să fie posibil. Potrivit religiei Baha’i, în viitor vor dispărea graniţele pentru că aceste diviziuni au fost create de om, nu de Dumnezeu, şi sunt artificiale. Astfel, inima reginei Maria ar putea ajunge uşor la Balcic, locul unde ea s-a simţit cel mai bine”.
A îngrijit soldaţii răniţi
Imaginea reginei Maria a României îmbrăcată în uniformă de soră medicală, trecând de la un spital de campanie la altul în timpul Primului Război Mondial, a făcut înconjurul planetei. Presa franceză, britanică, americană consemna eforturile de război ale unei ţări în care până şi regina îşi risca viaţa îmbărbătându-i pe ostaşii suferinzi. La vremea aceea, Crucea Roşie Română avea deja o istorie de patru decenii.
„Este revoltător şi simt o agresivitate faţă de nedreptatea comisă în 1977 şi indiferenţa cu care această profanare este trecută cu vederea. Să învăţăm să ne respectăm sângele albastru.” – OZANA BARABANCEA
„Inima suveranei ar trebui depusă la Curtea de Argeş, alături de corpul ei şi al lui Ferdinand. Sigur, ar fi foarte bine dacă am putea să respectăm ultima dorinţă, să se întoarcă la Balcic, şi nu văd în acest moment de ce ar exista impedimente majore ca autorităţile bulgare să accepte acest lucru.” – ERNEST OBERLANDER-TÂRNOVEANU, directorul MNIR
„Doresc să scoatem inima reginei din subsolul Muzeului Naţional de Istorie a României şi să o ducem, cu slujbă creştinească, într-un loc liniştit, unde sufletul reginei Maria să îşi regăsească odihna.” – OZANA BARABANCEA
