Documentarul despre asasinarea lui Ioan Culianu, discipolului lui Mircea Eliade, acum 33 de ani, încearcă să dea o mână de ajutor pentru descoperirea agentului DIE din „unitatea fantome”, a cărei existență este negată de oficialități. Pelicula a prezentat portretul robot actualizat al asasinului.
„Misterul unei crime despre care s-au scris cărți si sute de articole. 21 mai 1991. Profesorul Ioan Petru Culianu, discipolul lui Mircea Eliade, este asasinat în Chicago, Statele Unite. Un asasinat fără asasini! În premieră, după 33 de ani de la asasinarea lui Ioan Petru Culianu, vorbește sora lui, Tereza Culianu Petrescu” – astfel este descris documentarul „Ioan, câte dimineți în numele tău”, realizat de Irina Szasz, difuzat miercuri, 21 mai, la TVR1, la 33 de ani de la asasinarea profesorului Ioan Petru Culianu.
Documentarul se transformă, la final, într-un adevărat denunț în speranța că, în ciuda nepăsării autorităților, după 33 de ani, criminalul lui Ioan Petru Culianu va fi găsit.
La finalul peliculei este prezentat un portret robot actual al criminalului care în 21 mai 1991 l-a împușcat, cu un pistol Beretta de calibru 25 în ceafă pe Culianu, în clădirea Swift Hall a Universității din Chicago, în baia de la etajul al treilea, lângă biroul său din cadrul Facultății de Teologie. A fost o execuție realizată de profesioniști, fără martori direcți.
Portretul a fost realizat printr-un proces de îmbătrânire facială folosit de criminaliști și care poate prezenta cu acuratețe modul în care suspectul arată acum. S-a apelat pentru asta la Florin Lăzău, este singurul polițist criminalist din Europa atestat de Asociația Internațională a Identificatorilor pe Artă Criminalistică şi singurul din România specializat pe îmbătrânirea facială.
„Dacă îl recunoașteți, știți unde să sunați!”
Criminalistul a folosit portretul robot inițial folosit în ancheta FBI. Secretara Gwen Barnes, singura persoană care pare să-l fi văzut pe presupusul asasin, a fost chemată de FBI să ajute la realizarea portretului robot la mai bine de 3 ani de la crimă. Portretul robot a fost dat publicității după încă un an.
Realizatorii documentarului au un mesaj și pentru criminal: „Nu a reușit să te aducă în fața justiției, dar asta se va întâmpla. Crima care ți-e înscrisă în sânge a trecut în sângele urmașilor tăi. Urmașii unui ucigaș. Tu știi asta. Ei vor afla. Ești atât de sigur că nimeni nu te poate atinge? Când ești sigur că totul e sigur, să fii sigur că nimic nu e sigur. Și acum să te arătăm lumii”.
În peliculă au fost inserate imagini cu portretul robot îmbătrânit afișat în mai multe locuri publice din București, pe mai multe panouri.
Există un mesaj și pentru cei care vor vedea documentarul:
„Gradul de asemănare dintre portretul robot și imaginea creată prin îmbătrânire facială este de 80%. Dacă îl recunoașteți, știți unde să sunați!”
„Unitatea specială 0544-R fantome” și planul criminal
Documentarul aduce în discuție una dintre cele mai controversate unități ale serviciilor secrete românești, a cărei existență nu a fost recunoscută, oficial, nici acum.
Istoricul Marius Oprea susține, în documentar, că Nicolae Pleșiță, fost general de Securitate, care a condus Direcția de Informații Externe, „a organizat aceasta unitate specială în cadrul serviciilor de spionaj, care și în ziua de astăzi este negată de cei care au condus spionajul de după 1989. Unitatea 0544-R a fost condusă operativ de un colonel, Sergiu Nica. Colonelul Sergiu Nica, după 1989, a făcut un memoriu întreg la președintele României de atunci, la Ion Iliescu, arătând întreaga activitate criminală, să spunem așa, a Securității. Omul era pe moarte, avea un cancer galopant. Și, practic, s-a spovedit, dacă vreți, în întregime. O parte din depozițiile lui au ajuns și la Procuratura Militară pe mâna generalului Voinea”.
Procurorul militar Dan Voinea a fost întrebat, în documentar, dacă știe ceva de acest departament 0544-R.
„Da, li se zicea fantome, serviciul fantome sau serviciul umbre. Nici ei nu se cunoșteau unii pe alții. Practic, era un serviciu total conspirat. Sergiu Nica, cred că a avut și mustrări de conștiință și teamă multă imediat după zilele din decembrie 89, care l-au determinat să scrie, să facă un raport într-adevăr, din care a ajuns o frântură la noi, la parchetul militar. Această frântură se referea la un plan de măsuri. Eu îl consider un plan criminal pentru că erau indicate acolo diverse proceduri de eliminare fizică, de ucidere, practic, a acestor ziariști. Adică, să fie identificate adresele lor unde locuiesc pentru a se putea acționa împotriva lor la domiciliu. Să fie identificate service-urile unde obișnuiau să-și ducă mașinile la reparat, se puneau bombe cu magnet. Erau mai multe puncte în care Nica Sergiu încerca să justifice, mă rog, ce a făcut, dar și ordinele pe care le-a primit. Dar era scrisul lui. Țin minte că era scrisu’ lui…”
Procurorul își amintește că a stat de vorbă cu un membru al familiei fostului șef al „serviciului umbre”, Sergiu Nica, pentru a fi convins că acesta era într-adevăr mort. „Că dacă e vorba de fantome, ăștia își făceau rost și de certificat de deces și de toate.”
La întrebarea „Când credeți că s-a desființat acest departament?”, generalul Voinea a răspuns: „Practic, eu n-am de unde să știu dacă a fost desființat sau nu, dacă nu mai există acest departament. Cert e că mai târziu a apărut un scandal cu închisorile clandestine.”
„Două nume legate de moartea lui Culianu, Iliescu și Voiculescu”
Autoritățile din România nu au colaborat la ancheta FBI pentru descoperirea criminalului lui Culianu. Motivul? „De frica Securității”, spune istoricul Marius Oprea.
„Așadar, nicio voce oficială nu și-a exprimat regretul ori condoleanțe familiei. Cineva a făcut-o. De la cel mai înalt nivel, fostul presedinte al României, Ion Iliescu. Era o zi de 14 iunie 1991, trecuseră 23 de zile de la asasinarea lui Ioan. Conferință de presa la Cotroceni. La finalul ei, a fost intrebat ce părere are despre asasinarea profesorului Culianu. Răspunsul lui Iliescu a fost stupefiant: „Culianu era un smintit, fiind omul lui Eliade și, evident, și-a meritat soarta, ca un destabilizator ce-a fost”. Această filmare nu mai există, dar presa scrisă a reținut șocanta declarație” – se arată în documentar.
În peliculă se mai arată că de-a lungul anilor, „două nume s-au vehiculat că ar putea avea o legătură cu asasinarea lui Ioan Petru Culianu: Gelul Voican Voiculescu și Ion Iliescu. Astăzi, cei doi sunt acuzați de crime împotriva umanității, în dosarul Mineriadei din 1990.”
Ion Iliescu a refuzat să vorbească cu realizatorii deocumentarului. Gelu Voican Voiculescu a susțiut că nici el și nici Iliescu nu au avut vreo legătură cu moartea lui Culianu.
De ce a fost ucis Culianu?
Există mai multe ipoteze cu privire la motivele care au dus la uciderea lui Culianu. Una dintre acestea era legătura apropiată cu regele Mihai și un presupus plan al lui de a reinstaura monarhia în România.
„În țară, Regele era văzut ca inamicul numărul unu al regimului neocomunist. Era inamicul direct al lui Iliescu. Deci era primejdia numărul unu. Regele era inimicul numărul 1 al noului regim de la București. Toată presa vuia despre asta. Era o propagandă antiregalistă și anti-Regele Mihai groaznică. Toată țara fierbea pentru acest lucru. Nene (Ioan Culianu-nr) reușise să găsească fonduri care să sprijine campania pro-regalistă. Condiția pe care ar fi pus-o sponsorii ar fi fost ca fratele meu să accepte poziția de prim-ministru, ceea ce pentru el era o aberație. Atunci nu este de mirare că Nene a fost considerat și el un inamic de primă mână, de primă clasă”, a susținut sora acestuia, Tereza Culianu Petrescu, care a vorbit, în premieră, despre ceea ce s-a întâmplat.
„Ei au bănuit următorul lucru, că eu mă duc în Occident, mă aliez cu Nene, care se aliază cu Regele și venim și dărâmăm regimul” – a susținut, cu ochii în lacrimi, scriitorul Dan Petrescu.
„Atacurile lui la adresa Securității, articolele lui dure și argumentate îi aruncau în adevărate crize de furie pe noii politicieni”
De asemenea, un alt potențial motiv pentru uciderea lui Culianu au fost articolele dure împotriva Securității și amenințarea că va dezvălui secretele Revoluției din 1989.
„Ioan Petru Culianu ne-a dăruit o operă fabuloasă. Citiți-o, descoperiți omul și opera. Curajul și curiozitatea lui îl dezvăluie ca un deschizător de drumuri. O voce, un nonconformist fără inhibiții și prejudecăți. Scrierile lui din anii 90 și 91 șocau lumea românească, elitele ei, dintre care destui au făcut pactul cu diavolul. Mesajul lui e atât de actual: „da, libertatea contează”, „adevărul contează, el nu se dă uitării niciodată”. Viața și tragicul lui sfârșit sunt o dovadă că munca scriitorilor, a jurnaliștilor este periculoasă. Despre o revoluție care a fost o lovitură de stat făcută de o gașcă de conspiraționiști, Ioan ne-a avertizat încă din anul 1985. Despre complicități și manipulare, mai ales despre ele, scria Ioan Petru Culianu” – descrie naratorul documentarului.
Articolele sale aruncau în crize de furie puterea de la București.
„Spunea Ioan în anii 90, că dacă punem toate piesele laolaltă, vom avea un rezultat cutremurător. Atacurile lui la adresa Securității, articolele lui dure și argumentate îi arunca în adevărate crize de furie pe noii politicieni, niște indivizi bătuți de propriul lor caracter. Iar curajul lui Culianu de a spune că nu există o elită intelectuală care să asigure un viitor pluralist, pur și simplu îi scotea din minți. Cel mai mare risc fiind acela, spunea el, că România va cădea într-un abis mai adânc din care tocmai a ieșit, că ne îndreptăm spre un faliment catastrofal. Portretul nimicitor pe care l-a făcut minciunii instalate și în formă continuată, care s-a întins ca o palmă grea pe obrazul nostru, mesajul lui Ioan Petru Culianu pentru noi toți, astăzi, e simplu: „Spuneți „nu” și a treia zi veți învia” – se arată în finalul documentarului.
Cine a fost Ioan Petru Culianu
Ioan Petru Culianu (1950–1991) a fost un renumit istoric al religiilor, filozof, eseist și scriitor român, cunoscut pentru cercetările sale în domeniul gnosticismului, magiei renascentiste și al istoriei ideilor.
Născut la Iași într-o familie de intelectuali, Culianu a studiat la Universitatea din București, obținând licența în limba italiană. Ulterior, a obținut două doctorate: primul în Italia, la Università Cattolica del Sacro Cuore din Milano, cu teza „Gnosticismo e pensiero contemporaneo: Hans Jonas” (1975), și al doilea la Universitatea Paris IV – Sorbona, cu teza „Recherches sur les dualismes d’Occident. Analyse de leurs principaux mythes” (1987).
A predat la Universitatea din Groningen (Olanda) între 1976 și 1985 și, din 1988, a devenit profesor la Divinity School a Universității din Chicago, unde a colaborat cu Mircea Eliade .
Culianu a publicat lucrări semnificative precum „Eros și magie în Renaștere” și „Cult, magie, erezii”, în care a explorat relațiile dintre religie, magie și știință. A fost, de asemenea, coautor al „Dicționarului religiilor” alături de Mircea Eliade .
Influențat de Mircea Eliade, Culianu a fost un critic al regimului comunist din România și al noii clase politice post-revoluționare. În perioada 1989–1991, a publicat articole critice în presa din exil, în special în „Lumea Liberă”, și a fost un adversar vocal al regimului lui Ion Iliescu.
