Au absolvit o facultate lungă şi grea – şase ani – şi „învăţatul” nu se termină toată viaţa. Carierele medicilor sunt bazate pe un lung şir de examene şi cursuri de perfecţionare, însă salariile pe care le primesc de la stat sunt departe de a le asigura o viaţă decentă.
La ei căutăm tămăduirea când ne îmbolnăvim şi nu de puţine ori îi privim ca pe nişte supraoameni care pot schimba destine şi ale căror acţiuni le percepem, deseori, ca aproape asimilabile unor minuni. Însă nu ne-am întrebat aproape niciodată dacă ei sunt mulţumiţi de modul în care munca lor este remunerată sau dacă îşi pot permite să meargă la congrese şi să fie la curent cu literatura de specialitate.
Am discutat doar cu câţiva medici, dar situaţia este generală. În plus, nemulţumirea legată de salariile mici există în sufletul întregului personal sanitar: asistente, îngrijitoare, brancardieri.
Monica Pop: „Salariul meu este de 2.700 de lei”
Deseori, mass-media pare că le vânează greşelile, iar despre reuşitele lor se vorbeşte destul de puţin. Păcat că, de dragul audienţei, mulţi dintre noi le facem să pălească în faţa scandalurilor.
„Doctorului i se cere totul, dar nu i se oferă mai nimic. Să fii foarte bun, dar cu ce? De unde să ai bani pentru congrese? Nu ne-a întrebat nimeni dacă suntem mulţumiţi de salarii, dacă asigurările de malpraxis ne acoperă ceva şi dacă mai putem suporta să fim denigraţi în fel şi chip, pentru că astfel de ştiri nu fac audienţă. Nu a venit nimeni, de exemplu, să-l întrebe pe un nevăzător care şi-a recăpătat vederea ce simte, cum i se dezvăluie lumea. Nimeni nu a părut interesat de trăirile unui pacient care a fost salvat din ghearele morţii, a ieşit din comă şi a revenit la o viaţă normală. Eu, la spital, cu tot cu indemnizaţia de conducere, am un salariu de 2.700 de lei. Nu îţi poţi cumpăra reviste de specialitate, nu poţi participa la toate evenimentele ştiinţifice şi în acelaşi timp să şi trăieşti din aceşti bani”, ne-a declarat prof. dr. Monica Pop, managerul Spitalului de Oftalmologie.
„Ne vom adresa Avocatului Poporului”
„În Legea sănătăţii există o interdicţie pentru manageri şi şefi de clinică de a lucra şi în privat. Este considerată incompatibilitate. Ne vom adresa Avocatului Poporului pentru că această prevedere este anticonstituţională şi discriminatorie. În orice ţară din lume, medicii au voie să lucreze şi în privat, şi la stat. În plus, ar fi şi în folosul pacienţilor, dar şi al statului pentru că activitatea aceea ar fi impozitată. La ultima şedinţă cu şefii din Ministerul Sănătăţii şi din Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, le-am spus că nu va mai vrea nimeni să fie şef de secţie. Eu am găsit o cale de compromis şi pe conducătorii secţiilor i-am numit coordonatori fără indemnizaţie”, susţine prof. Pop. Burnei, artizanul premierelor mondiale, munceşte pe bani puţini
De când era licean ştia că visul de a ajunge medic va deveni realitate. Prof. Gheorghe Burnei, şeful Clinicii de Ortopedie a Spitalului „Marie Curie”, are la activ două premiere chirurgicale mondiale şi peste 50 naţionale. Îşi iubeşte meseria, nu a făcut averi, locuieşte la bloc, vine pe jos la spital şi munceşte 12-14 ore pe zi pentru un salariu destul de mic.
„După 35 de ani de activitate, ca să-mi rotunjesc veniturile sunt nevoit să fac patru-cinci gărzi pe lună. Doar aşa ajung la 4.800 de lei. Un venit decent ar fi de 4.000-5.000 de euro pe lună. Ca să particip la două congrese, am nevoie de circa 5.000 de euro. În plus, avem nevoie să ştim ce se întâmplă în lume, să fim la curent cu noutăţile. Pe abonamentele la şapte reviste de specialitate dau, anual, 10.000 de euro”, susţine prof. dr. Gheorghe Burnei.
„Valorile nu sunt apreciate în România”
Profesorul Burnei susţine că un confort financiar i-ar asigura stabilitate medicului şi l-ar ajuta să se concentreze pe munca lui. Deseori a realizat operaţii considerate imposibile, a pus pe picioare copii care nu au mers niciodată, iar unora le-a reaşezat fiecare oscior.
„Valorile nu sunt apreciate în România. Mulţi medici vor să avanseze rapid şi fără merite. Deseori, ei vin la serviciu ca să aibă unde să se ducă şi nu fac nimic toată ziua. De aceea, ar fi corectă remunerarea în funcţie de performanţă. Aşa, dacă luăm toţi aceeaşi leafă, nu este motivant”, susţine renumitul ortoped.
Remunerarea corectă ar desfiinţa… plicurile Referitor la salarizarea personalului medical, profesorul Cătălin Cârstoiu, managerul Spitalului Universitar, a avut un singur comentariu: „Este un lucru ştiut că salariile în Sănătate nu sunt mari. Din contră. Dar să nu fim ipocriţi şi să ignorăm existenţa aşa-ziselor plăţi informale. Categoric, normalitatea ar consta într-o remunerare corectă, decentă a personalului medical, ceea ce cred că ar duce la dispariţia plăţilor informale”.
Salariul, în funcţie de specialitate La Institutul de Boli Cerebrovasculare din Bucureşti, în luna iunie, un medic primar neurolog a câştigat, net, 1.664 de lei, cât o asistentă medicală principală, iar un specialist a încasat 2.040 de lei. Brancardierul a luat 968 de lei. Salarii ceva mai mari sunt la Terapie Intensivă unde un medic primar ia 4.129 de lei, iar o asistentă medicală principală a încasat 2.218 lei. La Neurochirurgie, un medic specialist a luat, în luna iunie, 2.627 de lei, iar o asistentă medicală principală, 2.151 de lei. Cele mai mari salarii sunt la secţia de Anatomie Patologică, unde un medic primar a încasat 7.178 de lei, iar o asistentă medicală principală a câştigat 3.736 de lei.
Cât câştigă un medic specialist (foto stat plata) Ştefan Traian Gavriliu este chirurg specializat în ortopedie şi traumatologie pediatrică. Are 10 ani vechime şi un salariu net destul de mic. Pentru a-şi putea întreţine familia, medicul face câte patru-cinci gărzi pe lună şi abia reuşeşte să ajungă la 2.600 de lei.
„În Sănătate trebuie un program de perspectivă pentru a exista o continuitate şi pentru a reuşi schimbarea lucrurilor în bine. Am discutat cu ministrul Bănicioiu, medic şi el, la care am găsit deschidere; a înţeles situaţia şi s-a arătat dispus să ne ajute.”, Prof. dr. Gheorghe Burnei
„Nu este corect ca noi, medicii, să avem salarii atât de mici.”, Prof. dr. Gheorghe Burnei
