Astăzi, când Iuliana Marciuc împlineşte 48 de ani, iese pe piaţă revista „Tango – Marea Dragoste”. Pe una dintre coperte, apare cunoscuta vedetă de televiziune, realizatoarea emisiunii „Destine ca-n filme”, ea însăşi protagonista unui destin senzaţional.
În interviul acordat revistei „Marea Dragoste”, numărul de septembrie, din care „ring” vă prezintă un fragment, Iuliana Marciuc vorbeşte cu sinceritate despre începuturile poveştii ei de dragoste cu Adrian Enache, o iubire ca-n filme, în care cei doi erau căsătoriţi atunci când s-au cunoscut, s-au îndrăgostit la prima vedere, dar le-a luat 10 ani până când să reuşească să fie împreună în mod oficial. Cei doi au serbat de curând 20 de ani de relaţie, 20 de ani în care recunosc că la început au fost amanţi. Iubirea lor a învins însă toate obstacolele, iar în prezent sunt logodiţi şi cresc împreună un copil minunat, pe băieţelul lor, David, care va împlini 10 ani în octombrie.
„Îi admir şi pe ei, dar el e frumosul meu”
Aşa a început totul? Erai o admiratoare a lui Adrian?
Da. Îmi amintesc că îl văzusem la televizor, în 1995, cu nişte imitaţii. Erau nişte emisiuni de divertisment chiar la TVR, din cele muncite, nu cum se realizează, în mare parte, acum, în care el era pus să imite. Îi imita pe Ion Dolănescu, pe Michael Jackson, cânta în chineză, în indiană… Ştiu că mi-a plăcut foarte mult şi m-am uitat la el atunci cu mare admiraţie.
Şi ţi s-a părut de la început frumos?
Mi s-a părut foarte frumos! Are colegi şi prieteni despre care se spune la fel că sunt frumoşi, dar mie nu îmi plac. Îi admir şi pe ei, dar cu totul altfel. El e frumosul meu, cum se spune.
„O căsătorie e bine să o faci la începutul unei relaţii”
Cred că te-ai cam săturat de întrebarea asta. Au trecut, totuşi, 20 de ani. Nu vă bate gândul să vă căsătoriţi cu acte, nu mai vreţi asta?
Nu am mai vorbit despre asta, dar e bine ca niciodată să nu spui „niciodată”. A fost o perioadă în care el a insistat, după aceea a fost o perioadă în care nu a mai spus nimic, apoi a venit perioada în care ne-am logodit – acum cinci ani. Mie nu mi se pare că trebuie să schimbi ceva care merge sau, cu alte cuvinte, rişti să schimbi ceva bun. Ce înseamnă o hârtie? În contextul în care până acum nu a existat hârtia, ar putea să şi strice ceva. Cred că o căsătorie e bine să o faci la începutul unei relaţii pentru că, după aceea, regulile sunt făcute cumva într-o direcţie anume. E puţin cam dur cuvântul „reguli”, iar unii fug de cuvântul ăsta, dar aşa este.
Dar, în rest, respectaţi toate regulile căsniciei, fidelitatea absolută?
Da. Cred că fiecare e liber, eu nu îmi permit să îngrădesc libertatea nimănui. Nici mie nu mi se îngrădeşte libertatea. Dar nu înseamnă că avem o relaţie deschisă. Dacă aş lua în considerare Facebook-ul, n-aş scrie acolo că sunt într-o relaţie deschisă (râde).
„Eu nu am înşelat niciodată”
Dar dacă l-ai înşela pe Adrian, te-ar ierta?
Nu, nu cred. Dar asta nu cred că ţine de hârtie, ţine de sentimentele noastre. Eu nu am înşelat niciodată. Tocmai de asta, când m-am îndrăgostit, mi-a fost greu. Am vrut să fac ordine tocmai pentru că mi-am dat seama că îmi va fi din ce în ce mai greu altfel. Nu cred că ţine de hârtie, după cum, şi în cazul lui, este o problemă de sentiment. Promisiunea nu o face hârtie, promisiunea o face profunzimea sentimentelor.
De ce a durat totuşi atât de mult până v-aţi aşezat în ordine, până când aţi ajuns împreună?
Explicaţia lui Adrian e teribila expresie „nu vreau să fac pe nimeni să sufere”, care e discutabilă. Poate că în felul ăsta îi faci pe mai mulţi să sufere. Asta a fost ce a crezut el, mi-a inoculat şi mie ideea asta la început şi am mers o bună perioadă aşa. Când eu mi-am dat seama că fostul meu soţ ajunsese să sufere, am realizat că asta nu e în regulă. Am făcut ceea ce am crezut eu de cuviinţă să fac în primul rând pentru mine.
„Foarte puţin mi-a păsat de ce spune lumea”
Totuşi, lui Adrian i-a luat mulţi ani până să se decidă. 10 ani?
Da… El a avut întotdeauna această capacitate: oferă foarte mult. Are o foarte mare generozitate sufletească. Timpul petrecut cu el e calitativ, iar el este o sărbătoare. Şi atunci, de fiecare dată când venea, compensa o lipsă, o frustrare de-a mea. Aşa am putut să merg mai departe. În ochii mei e un om cu totul special şi mă bucur când întâlnesc oameni care îmi confirmă că şi lor li se pare la fel. Dar, în acelaşi timp, faptul că e controversat, că sunt persoane care nu îl consideră special, e pentru mine o provocare. Mie, oricum, foarte puţin mi-a păsat de ce spune lumea. Şi despre mine am auzit nişte caracterizări în care nu mă recunosc deloc. Cele mai multe mi-au făcut plăcere şi m-au bucurat, dar sunt şi oameni care au altă impresie decât a prietenilor mei.
Ana Baniciu, în premieră despre prima ei dragoste
Revista „Tango-Marea Dragoste” are, aşa cum ne-a obişnuit în ultimii ani, două coperte, iar cealaltă eroină este tânăra cântăreaţă Ana Baniciu, care vorbeşte, în premieră, despre prima sa relaţie de dragoste, o iubire care a făcut-o să sufere, dar şi să înveţe să fie mai înţeleaptă când se îndrăgosteşte. În interior, mai puteţi găsi rubrica de călătorie a Marinei Almăşan în care povesteşte cum s-a îndrăgostit de China, reportaje, interviuri şi confesiuni semnate de scriitorii Alex Ştefănescu, Cristian Bădiliţă, Simona Catrina sau Alice Năstase Buciuta.
„Nu putem să fim pe placul tuturor. Mai ales în lumea asta artistică există gusturi atât de diferite; cred că tocmai asta e provocarea relaţiei noastre.”, IULIANA MARCIUC
„Eu şi Adrian suntem o familie şi sărbătorim asta în fiecare an. Fiul nostru, David, creşte şi se dezvoltă frumos înconjurat de iubire. Şi asta cred că e cel mai important.”, IULIANA MARCIUC
