După Revoluţia din decembrie ’89, sindicaliştii au adus în stradă 100.000 de oameni la un miting şi un marş între fostul Parlament şi Preşedinţie.
Acţiuni mai mari au avut loc în 1993, 1995 şi 1999, dar nu au fost mai mult de 20.000 de oameni la niciunul din aceste proteste, deşi organizatorii au anunţat 80.000-100.000 de participanţi.
Pe 4 mai 1993, cu o zi înainte de declanşarea unei greve generale, sindicatele şi Guvernul au ajuns la un acord care garanta rezolvarea parţială şi în timp a problemelor ridicate de partenerii sociali, pe care însă confederaţiile „Frăţia”, BNS, „Alfa” şi „Univers” au refuzat să îl semneze. Drept răspuns, pe 5 mai „Frăţia” a intrat în grevă generală, celelalte confederaţii amânându-şi acţiunile pentru zilele următoare. După o zi şi jumătate de grevă a sindicaliştilor din „Frăţia”, conflictul de muncă a fost suspendat.
Doi ani mai târziu, sindicatele s-au reunit pentru o nouă acţiune. În 1995, sindicatele s-au revoltat ca urmare a deciziei Executivului de a limita creşterile salariale. Cele trei centrale sindicale au avut o vreme o poziţie comună pe durata negocierilor cu Guvernul, dorind să obţină o majorare a salariilor astfel încât puterea de cumpărare a populaţiei să fie de 65% faţă de octombrie 1990. CNSLR-Frăţia obţinuse din partea Guvernului, încă din luna aprilie, o promisiune în acest sens, materializată printr-un acord. Atunci când preşedintele a promulgat OU 1 privind condiţiile de creştere a salariilor în anul 1995 la regii autonome şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, sindicatele au considerat că acordul nu a fost respectat şi au ameninţat cu proteste.
Prima acţiune comună a sindicatelor din seria celor anunţate în vara lui 1995 a fost o manifestaţie în Bucureşti, pe 15 iunie. Mitingul-maraton a adus însă în stradă mai puţin de 2.000 din cei 100.000 de sindicalişti aşteptaţi de organizatori, astfel că marile centrale s-au aşezat din nou la masa negocierilor cu Executivul.
La sfârşitul lunii mai 1999, toate confederaţiile sindicale au organizat o grevă generală, dar rezultatele au fost mult sub aşteptări, în jur de 10% dintre membrii celor patru centrale sindicale participând la greva generală, adică un sfert din numărul anunţat de organizatori.
La mitingul din 19 mai 2010 sunt anunţaţi cel puţin 60.000 de participanţi, nu doar sindicalişti, ci şi pensionari, studenţi, şomeri sau oricine este nemulţumit de măsurile de austeritate pe care vrea să le ia Guvernul.
De data aceasta, mesajul transmis răspicat Guvernului şi Preşedinţiei, atât de liderii sindicali, cât şi de oamenii simplii cu venituri mici, este că nu acceptă să le fie reduse salariile şi pensiile, iar dacă nu se ţine cont de părerea lor sunt hotărâţi să dea jos Cabinetul Boc, într-o acţiune de stradă care se anunţă a fi una dintre cele mai ample din ultimii 19 ani.
