Isărescu și Klaus – ce înțelesuri ascund numele „cârmacilor” români

Astăzi, la „Dicționar cultural”, intră în bătaie patronime și supranume (porecle) faimoase pe meleagurile patriei. De la politicieni, bancheri, haiduci, la comedianți, pictori, arhitecți etc., tuturor acestor purtători de nume și destine li se vor dezveli rădăcinile.

Deschidem balul cu numele purtat (și) de unul dintre cei mai longevivi (dacă nu cel mai longeviv) personaj al spațiului politic/financiar românesc postdecembrist: Isărescu: „Este un nume de familie din sudul țării. Provenit dintr-un nume de Botez – Chesarie – dat pruncilor născuți pe 7 octombrie, de ziua Sfântului Mucenic Chesarie, diaconul. Chesarie va cunoaște felurite modificări în decursul timpului, fiind înregistrat în documente ca: Chisariu, Chisar, Chisăroaia, Chisăr(din Băilești) etc. Mult mai frecvente sunt formele prescurtate ale acestui nume: Isarie, Isariu, Isar (din Posești) etc. La stabilirea numelor de familie, prin adăugarea terminației escu, atât de populară la noi, mai ales după 1850: Isărescu.”, a punctat etnologul Gheorghiță Ciocioi.

Prescurtări

Alt „tartor”: Klaus. „Este o prescurtare a numelui Nikolaus/Nicolae la popoarele germanice și scandinave (dar și la greci, într-o formă apropiată). Nume folosit în întreaga lume, totodată, pentru personajul care aduce daruri copiilor de sărbători (Santa Klaus). Un nume vechi și nou de cârmaci, iată, la români… Știut mai bine prescurtat. Și ieri, și astăzi.”

Citește articolul integral aici.

Advertisement