Pierderea mamei aduce în viața Lorei amintirea unei alte pierderi aproape la fel de importante: tatăl ei. Artista l-a pierdut pe când avea doar 4 ani, dar crede că ține o legătură strânsă cu el prin muzică. Bărbatul și-a dorit enorm să o vadă pe scenă, ănsă nu a mai apucat să vadă ce a ajuns fiica lui. De multe ori, în copilăria vedetei, tatăl o punea să își întâmpine musafirii cântând, semn că se mândrea cu ea.
Tatăl Lorei a murit când artista era mică. Ce meserie avea
Tatăl Lorei era cunoscut în zona Moldovei drept un medic foarte bun, foarte respectat. El a susținut mereu că Lora trebuie să cânte, iar ea a preluat asta ca pe o moștenire pe care avea să o ducă până la capăt, 15 ani mai tarziu. Din păcate, astăzi s-a stins și mama cântăreței, iar suferința Lorei este cu atât mai cruntă cu cât nu mai are pe nimeni în viață.
„Tatăl meu care a fost doctor specialist chirurg urolog, renumit în Moldova, și-a dorit foarte tare să cânt. Eu l-am pierdut pe tata când aveam patru ani și atunci nu am foarte multe amintiri cu el și nu știu ce și-ar fi dorit mai departe de la mine pe parcursul vieții. Dar țin minte că nu existau musafiri să ne treacă pragul fără să nu mă vadă cocoțată pe ceva, cu aprinzătorul de la aragaz sau cu te miri ce în mână și să cânt. Să-i binedispun pe invitați. Să spunem că în copilărie am fost susținută”, a povestit Lora pentru Libertatea.ro.
Cine este Lora
Născută pe 23 iulie 1982, în Vaslui, Lora a deprins de mică avantajele unei cariere în muzică. Era feblețea profesoarei de Română, căreia îi cânta Eminescu Să Ne Judece. Pe numele ei real Laura Petrescu, Lora a devenit cunoscută în România cu piesa ”Un vis”. Apoi, ea s-a remarcat ca jurat în cadrul emisiunii Next Star, dar și la Vorbește Lumea. A fost căsătorită cu Dan Badea, comediant, iar acum are o relație cu impresarul ei Ionuț Ghenu.
„Îmi aduc aminte că am cântat la un moment dat piesa „Eminescu”. Era piesa care pe mine mă „scotea” în fața profesoarei de limba română. Când îi cântam „Eminescu să ne judece” luam 10 la limba română. Asta vorbim așa când eram mai mărișoară, în clasele 5-8. Mă înregistram mereu. Doamne, aveam o piesă cu care mergeam pe la festivaluri, „De ce Doamne?„. Elena Cârstea o cânta pentru sora ei care murise și eu o cântam. Luam premii cu ea. Dacă nu vorbeam despre asta , probabil nu puteam să-mi amintesc piesa. Eu am început cu piese triste. Acum mi-a picat fisa”, ne-a mai povestit Lora.
