„Cine nu muncește, nu greșește” – spune o vorbă (înțeleaptă) românească. Adevărul este că toți comitem erori, important este să și învățăm ceva de pe urma lor, astfel încât nu doar să nu le repetăm în viitor, ci chiar să progresăm corectându-le.
„Emoțiile sunt utile. Dar nu întotdeauna. Tristețea ne spune să renunțăm și să ne detașăm de o cauză pierdută, frica ne spune că există niște lucruri periculoase – înălțimi, prădători, spații închise – pe care ar fi înțelept să le evităm, iar furia ne poate ajuta să ne apărăm pe noi înșine și să ne protejăm familiile. La fel ca orice tipar de gânduri sau emoții, regretul, la rândul lui, a evoluat pentru că le-a fost util strămoșilor noștri. Capacitatea de-a anticipa regretul ne permite să repetăm în minte, ca într-o simulare, posibile alegeri problematice și să evităm să facem aceste alegeri, pentru a nu suferi consecințele reale”, apreciază Robert H. Leahy, doctor în psihologie, director al Institutului American de Terapie Cognitivă din New York și autorul studiului „Ce-ar fi fost dacă… Eliberarea de regrete” (Editura Trei, 2023).
Strategie de supraviețuire
Pe îndelete despre regrete? „Capacitatea de-a anticipa pierderea unui conflict violent cu o persoană mult mai puternică, de exemplu, i-a determinat pe strămoșii noștri să evite agresiunea în astfel de situații; aşa încât au avut șanse mai mari să supraviețuiască și să-și transmită mai departe genele. Anticiparea regretului poate asigura supraviețuirea genelor și în zilele noastre, și nu numai atât. Regretul poate fi deci o strategie de supraviețuire. La fel, capacitatea de a regreta greșelile pe care le-am făcut în trecut ne permite să învățăm din aceste erori și să evităm să le repetăm în viitor”, opinează psihologul Robert H. Leahy.
Citește articolul integral aici.
