Un incident tulburător s-a petrecut recent într-o staţie de metrou din Paris. Gestul eroic al unui hoţ de buzunare care s-a întors din drum să-şi salveze victima aflată în pericol de moarte este de natură să răstoarne percepţia generală.
Un bărbat în stare avansată de ebrietate ajunge victima unui hoţ de buzunare care îi subtilizează, profesionist, portofelul şi se îndepărtează înainte ca alţi oameni să ajungă pe peron. Brusc, victima furtului se ridică de la locul lui şi se deplasează, aparent confuz, către şinele de tren. Cade pe şine, sub privirile impasibile ale unui pasager aflat în apropiere.
Mai mult, metroul SOSEŞTE în staţie iar martorul incidentului rămâne în continuare indiferent, preferând să facă stânga împrejur şi să nu alerteze pe nimeni despre tânărul aflat pe şine care – vorba poliţistei care comentează imaginile – ar fi putut fi grav rănit sau electrocutat sau în orice caz ucis de tren în următoarele secunde. Cum nimeni nu intervine, zarurile par aruncate iar soarta tânărului băut pecetluită. Se întâmplă însă un miracol: hoţul care îl buzunărise cu doar câteva momente în urmă vine alergând de undeva din fundul peronului, strigă şi întinde mâna victimei şi o trage de pe şine.
Adevărul e că nu prea ştii ce te impresionează mai tare în acest film. Hoţul care şi-a salvat victima de la moarte sau nesimţirea, lipsa de reacţie a necunoscutului care asista indiferent la ceea ce ar fi putut fi ultimele secunde din viaţa unui om, viaţă pe care ar fi putut s-o salveze cu un minim efort?
Scena aproape ireală surprinsă de camerele video de la metrou este, în orice caz, o lovitură grea dată prejudecăţilor noastre, demonstrându-ne astfel că “în orice persoană aflată la periferia societății se poate ascunde un OM, aşa cum în orice indiferent poate să zacă o mare JAPIŢĂ”, după cum spune și polițista care comentează imaginile.
