Deseori, dacă nu neîntrerupt, alergăm după așa-zisa fericire. O proiectăm în viitor și ne imaginăm că vom ajunge s-o atingem până la urmă. Amânăm mereu momentul (ne)întâlnirii cu fericirea, până când, obosiți și frustrați, devenim furioși, triști, apatici. Teribilă capcană!
Pentru a fi fericit e imperios necesar să înțelegi mai întâi ce înseamnă această trăire, pentru a ști s-o recunoști, s-o accepți și să te bucuri de ea. Să nu treci, mânios, pe lângă ea, să ratezi s-o apuci doar pentru că nu știi, de fapt, ce forme poate (cu)prinde. Pentru înlesnirea acestei acțiuni de (re)cunoaștere, vă las mai jos câteva repere furnizate de psihoterapeuta Ancuța Coman-Boldișteanu în lucrarea „Emoții în farfurie” (Editura Trei, 2023): „Fericirea este o promisiune rareori onorată, cea mai bună reclamă la orice curs de dezvoltare personală. Faci acești pași și vei ajunge la fericire, iar dacă la finalul lor nu ești fericit înseamnă că nu ai depus suficient de mult efort. Deci e vina ta. O circularitate nefericită, dar uite că industria vânzării fericirii este încă la mare căutare. Cu cât perioadele prin care trecem uneori sunt mai grele și mai lungi, cu atât avem mai mult tendința să picăm în capcanele acestei industrii”.
O stare subiectivă
Și-atunci, ce-ar trebui să întreprindem, ori ce-ar trebui să nu mai facem? „În industria vânzătorilor de iluzii se pleacă din start de la o premisă greșită”. Anume? „Ni se spune că pentru a atinge fericirea trebuie să facem ceva concret, în nu știu câți pași, nu știu câte etape etc. Or, realist vorbind, fericirea nu e ceva general, ci e o stare subiectivă”. Să aprofundăm, în continuare, câteva dintre ideile și concluziile conturate de psihoterapeuta Ancuța Coman-Boldișteanu în legătură cu fericirea.
Citește articolul integral aici.
