Moșia Giulești (cu satele Giulești Sârbi și Giulești Țigania), vatra actualului cartier bucureștean, a preluat numele unui boier muntean – Giule/a (Gheorghe). Pentru mai multe (și captivante) informații, accesați rândurile de mai jos.
Astăzi, la „Dicționar cultural”, vă propunem câteva nume și expresii foarte des folosite de români. În capul listei: Giulești. „Atât numele vestitei comune maramureșene Giulești, cât și cel al cartierului bucureștean (în trecut, moșia Giulești și satele Giulești Sârbi și Giulești Țigania) nu au vreo legătură cu numele Giula/Gyula (Iuliu) maghiar. Satul maramureșean era/este unul pur românesc, cu vestite familii ce purtau nume românești și slave (prin Biserică): Dragomir, Costea, Dragoș, Dragu, Giule etc.”, remarca etnologul Gheorghiță Ciocioi.
Atestare documentară din 1548
În completare: „Giule este o modificare slavă a numelui Gheorghe. Nu e vorba de un neam Iuliu în localitate, maghiarizat. Maghiarizarea nefirească s-a produs însă și în cazul altor nume din zonă (Berbești/Bartfalva – inițial, Barbfalwa). Un neam românesc vestit, pornind de la Giule (Gheorghe), nu Giula, așadar. Tot un boier cu numele de Giule/a (Gheorghe), în Muntenia, va deține (atestare din 1548) moșia ce va da numele cartierului bucureștean de astăzi. Desigur Iuliu/Iulia sunt valabile în cazul altor nume de localități…”.
Ironii
Alt termen interesant – „păidar”: Este un termen folosit mai ales în județele din sudul țării (vestul Munteniei, estul Olteniei) cu sensul de: neîndoielnic, cum altfel?… Adevăr atât de vădit încât nu ar încăpea discuție… În fapt, tonul ironic arată că lucrurile stau cu totul pe dos – nici pomeneală, să tot crezi etc… Expresie cuprinzând doi termen păi dar – după unele dicționare -, cu înțelesul de apoi da’ (păi da). Păidar nu ar putea avea totuși această formă, transformarea lui dar în da, altfel, nu ar trebui să schimbe înțelesul inițial al termenului dat”.
Citește articolul integral aici.
