ZiarulRing

20-apr.2024

ULTIMA ORĂ

ALTE CATEGORII

Diferențele dintre rușine și vinovăție

Avatar

Publicat

pe

​​​​​​​Între rușine și vinovăție sunt limite clare și indestructibile: prima este o trăire caracteristică ființei, persoanei, eului, în vreme ce vinovăția este o trăsătură ce ține de comportament. Dar să limpezim aceste noțiuni ce par simple, când, de fapt, ele implică conduite deseori vitale pentru anumite tipologii umane.

Pentru a putea desluși mai lesne raportul rușine-vinovăție am apelat la cunoștințele psihoterapeutei Ancuței Coman-Boldișteanu: „Este important să facem o diferențiere între rușine și vinovăție. Vinovăția ne atrage atenția că am făcut ceva greșit. Vinovăția este despre comportament, despre conduită. Rușinea, în schimb, ne transmite că suntem greșiți sau că suntem pur și simplu o greșeală. A fi rău este despre persoană, a face ceva rău este despre comportament, un comportament care de multe ori poate fi schimbat. A ne simți vinovați arată că avem conștiință, că ne dăm seama de impactul pe care acțiunile noastre îl pot avea asupra celorlalți. Oricât de ciudat ar suna, a ne simți vinovați este sănătos, pentru că asta arată că putem înțelege impactul acțiunilor noastre”, opinează Ancuța Coman-Boldișteanu, autoarea studiului Emoții în farfurie (Editura Trei, 2023).

Vine vorba (și) despre autoînvinovățire

În plasa celor de mai sus: „Desigur, aici este important să facem delimitarea dintre un sentiment acut de vinovăție pentru ce se întâmplă în jurul nostru și vinovăția situațională”. Adică? „Sunt persoane care se simt vinovate chiar și atunci când ceea ce se întâmplă nu ține de ceva ce au făcut ele. Aici vorbim despre autoînvinovățire. De exemplu, dacă există o dispută fără înțelegerea clară a cauzelor și a ceea ce se discută, persoana care se confruntă cu autoînvinovățirea va prelua asupra ei vina pentru ce s-a întâmplat. Este frecvent întâlnit acest scenariu în cazul adulților care, copii fiind, au preluat asupra lor motivele certurilor părinților. Asta face de multe ori un copil: e mai ușor să creadă că el este de vină decât să se gândească la faptul că doi îngrijitori, cei de care depinde, abia se pot înghiți unul pe altul”, a mai punctat psihoterapeuta Ancuța Coman-Boldișteanu.

Citește articolul integral aici.

Citește în continuare
Advertisement
Lasă un comentariu

Lasă comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *