Renumitul profesor Gheorghe Mencinicopschi, fostul manager al Institutului de Cercetări Alimentare, de la a cărui privatizare i se trag toate necazurile, este la fel de prolific şi în spatele gratiilor. A publicat deja două cărţi, iar a treia va vedea lumina tiparului în aceste zile. Cea mai mare teamă a cercetătorului este însă că nu va mai fi lăsat să scrie. În curând se va împlini un an de când prof. dr. Mencinicopschi se află în spatele gratiilor.
De când a ajuns la penitenciar, şi-a găsit refugiul în cărţi. Atât în cele citite, pe care i le tot aduce familia, cât şi în cele la care a lucrat. Două au văzut deja lumina tiparului – despre boala celiacă şi despre afecţiunile cardiovasculare –, iar a treia, despre carenţele nutriţionale, va apărea zilele acestea. Acum, profesorul lucrează la o nouă carte. Obligat să-şi cumpere pixurile din penitenciar În cazul său, spre deosebire de alţi foşti sau actuali deţinuţi, „patima” scrisului nu s-a născut odată cu privarea de libertate.
Profesorul Gheorghe Mencinicopschi are sute de lucrări publicate şi, categoric, şi-ar fi continuat munca de cercetare în libertate, însă în spatele gratiilor orice carte publicată înseamnă o lună redusă din pedeapsă.
“Îl simt obosit pe tata. Cred că s-a grăbit să scrie cărţile şi asta l-a epuizat. Poate şi pentru că toţi scriu – este un fel de modă -, tata se teme că nu va mai avea voie să scrie cărţi. Se teme că va fi stigmatizat că încearcă să-şi reducă pedeapsa. Nu are siguranţa că munca lui îi va aduce reducerea pedepsei. Ar fi scris aceste cărţi şi dacă era în libertate, însă, în contextul actual, şi-ar dori să-i fie luate în considerare cărţile şi să-i fie redusă pedeapsa. Cărţile sunt viaţa lui. Întotdeauna ne cere să-i aducem cărţi. Lucrează mult, citeşte enorm şi scrie. De acasă avem voie să-i ducem doar hârtie. Pixurile este obligat să şi le cumpere din penitenciar”, ne-a mărturisit Ioana, fiica profesorului.
De ce nu are voie lămâi şi pepene
“Canicula îi dă ceva bătăi de cap tatălui meu, având în vedere problemele lui cardiace. Recent, cei din penitenciar au fost în vizită la Muzeul Ţăranului. Tata a preferat să nu meargă pentru că era foarte cald afară. Celula are doar o fereastră şi nu au voie cu ventilator. Nici ladă frigorifică nu i-am putut duce pentru că nu este permis. Toţi beau apa caldă. I-am dus un radio, model cât mai simplu, dar fără baterii. Trebuie să şi le cumpere de acolo. Aşa este regula. Nici lămâi sau pepene nu avem voie să-i ducem întrucât se pare că deţinuţii şi-ar prepara diverse droguri din astfel de alimente”, explică Ioana Mencinicopschi.
“Pentru prima oară de când tata este acolo, l-am simţit obosit şi demoralizat. Ne-a zis că îşi doreşte să mai aibă timp cu noi. Şi eu, şi mama am fost îngrijorate de vorbele lui.”, IOANA MENCINICOPSCHI
“Duminica, tata se duce la biserica penitenciarului. Îi este de ajutor să stea de vorbă cu părintele. Şi în libertate mergea la biserică, iar preotul ne vizita deseori. Tata este un om credincios.”, IOANA MENCINICOPSCHI
19 aprilie este data la care a fost depusă cererea pentru graţierea profesorului Mencinicopschi, însă până acum nu s-a primit niciun răspuns.
8 ani de închisoare este pedeapsa primită de prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi în dosarul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare.
