A început să cânte de la vârsta de trei ani. La final de zi, atunci când punea capul pe pernă, mama lui Bogdan Marin îi cânta fiului său pentru a adormi. Îşi încuraja băiatul să cânte şi el. Îl liniştea, spune el, însă a fost şi cel mai bun exerciţiu pentru a deveni una dintre cele mai mari voci de la noi: Bodo, solistul trupei Proconsul. Viaţa lui Bogdan Marin a fost plină de suişuri şi coborâşuri.
Ochii, felul în care te priveşte şi căldura din voce îţi confirmă că stai de vorbă cu un OM. Sunt puţine momentele când se încruntă, însă ridurile frunţii îţi transmit faptul că a văzut multe de-a lungul vremii. În exclusivitate pentru ziarulring.ro, Bodo a acordat cel mai sincer interviu, după cum singur susţine, în care a dorit să ofere o mică parte din esenţa lui de om-artist.
Bogdan Marin a intrat în sufletele oamenilor în urmă cu mulţi ani, atunci când melodia „Cerul” era pe buzele tuturor: „Este cântecul pe care nu îl ratăm la niciun concert! Necesită o anumită energie, e un cântec greu. De aceea ni s-a părut dificil să ne obişnuim cu ideea că vom cânta asta chiar în fiecare seară, însă după câţiva ani am înţeles că toata lumea vrea << Cerul >>, deşi cu mâna pe inimă spun că mai sunt o groază de melodii frumoase, dar care nu au prins la fel. << Cerul >> este unic„, ne mărturiseşte acesta.
„Eu nu aş exista fără Proconsul şi nici trupa fără mine”
Cântă de 30 de ani cu trupă. În acest timp a învăţat toate secretele de convieţuire alături de colegi, iar egalitatea, pe care şi-a dorit-o insistent să existe între membri, i-a ţinut uniţi şi feriţi de scandaluri: „Secretul nostru este munca de echipă. Niciodată nu m-am considerat un solist care poate cânta şi poate face singur acelaşi lucru pe care îl pot face cu Proconsul. Am învăţat să ne înţelegem reciproc unii pe alţii ca să putem merge mai departe, să nu ne spargem.
De vreo 10 ani, trupa Proconsul este probabil singura formaţie în care inginerul de sunet face parte din trupă, în sensul că ia aceiaşi bani ca şi noi. E un act de creaţie şi la el, iar noi am apreciat mereu oamenii muncitori şi talentaţi. Au venit multe săgeţi la mine de-a lungul timpul şi mi s-a spus că trupa fără mine nu ar exista, dar eu ştiu că nici eu nu aş exista fără ei. Colegii mei sunt la fel de importanţi”, continuă Bodo.
„Mi-a fost foarte greu când eram însurat cu Ioana Băsescu”
Dacă muzica a fost primul pas în ascensiunea notorietăţii, al doilea a fost la starea civilă, atunci când se însura pentru a treia oară, de această dată cu Ioana Băsescu, fiica fostului preşedinte al României. Bodo a dat “proba de foc” în faţa intransigentului primar, cerându-i oficial mâna Ioanei şi, pe 19 iulie 2003, un Traian Băsescu emoţionat oficializa o căsătorie cu care, neoficial, nu era tocmai împăcat.
Ioana avea 26 de ani; Bodo, cu aproape un deceniu mai mult. La acea vreme, presa descria acest moment ca fiind, probabil, cel mai greu din viaţa lui Băsescu! Recunoaşte că nu de puţine ori a fost deranjat de lucrurile neadevărate care s-au scris, dar că nu consideră relevant să ducă astfel de războaie cu cei care ţin „strâmb” condeiul în mână: „Am fost afectat de enorm de multe ori, am avut multe războaie! Vorba vine, că eu, de fapt, nu am reacţionat niciodată la acuzele pe care mi le-a adus presa. Mi-a fost foarte greu în perioada în care eram căsătorit cu Ioana Băsescu, pentru că se scriau, de foarte multe ori, lucruri nefondate. Cel mai des se spunea, atunci, că Traian Băsescu nu mă suportă ca şi ginere. Era un lucru neadevărat, dar total neadevărat! Am avut şi am o relaţie foarte bună cu fostul preşedinte al României. Chiar dacă lucrurile nu au mers între mine şi Ioana, a existat mereu o decenţă faţă de familia Băsescu şi a mea.”, s-a destăinuit artistul.
Loredana i-a echilibrat drumul în viaţă: între muzică şi credinţă După divorţul de Ioana Băsescu, Bogdan Marin a fost binecuvântat să îşi găsească jumătatea, cea bună. Întrebat ce a însemnat apariţia Loredanei în viaţa sa după cele trei divorţuri, artistul a tresărit de fericire, iar răspunsul nu a întârziat să apară: „Dacă m-ai fi cunoscut acum ceva vreme, probabil nu ţi-aş fi spus lucrurile pe care ţi le spun acum. Însă de şase ani am ales să citesc Biblia şi să o consider cartea cu instrucţiunile vieţii. De atunci chiar ni s-a schimbat viaţa. Am devenit oamenii potriviţi unul pentru celălalt. Pe 30 ianuarie am aniversat 6 ani de căsnicie şi 8 ani de relaţie, căsnicia perfectă, femeia perfectă. Omul care mă înţelege, mă ajută şi mă susţine foarte tare. Se roagă pentru mine, mă iubeşte, glumeşte cu mine. Sunt foaarte fericit! Sunt pur şi simplu fericit!”, îşi încheie Bodo pledoaria, cu vocea stinsă, copleşit parcă de toate lucrurile frumoase care i se întâmplă.
„Am zis << hai să schimbăm destinul unui copil >> … şi am schimbat două!”
Dacă nu ar fi fost muzica, ar fi fost pescar de performanţă sau bucătar. Pasiunea pentru pește l-a adus pe Bodo în situația de a bate palma cu Costel Dumitru, un bun bucătar din România. Împreună au deschis o tavernă, Kostas. Numele tavernei vine de la prenumele bucătarului în pronunție cipriotă.
Costel a lucrat într-o vreme ca bucătar în Cipru, și ciprioții, pentru că nu puteau pronunța „Costel“, i-au zis Kostas. Și aşa i-a rămas (p)renumele: „Am fost favorizat să mă asociez cu unul dintre cei mai mari bucătari, îl consider fratele meu. Luăm deciziile împreună, ne ocupăm împreună. Şi Loredana m-a ajutat mult la început, însă acum îşi petrece mai mult timp alături de copiii de care avem grijă şi care provin dintr-o familie necăjită. Micuţii ne fac zilele frumoase!”, ne spune zâmbind artistul, cu menţiunea că are un băiat, Alexandru, în vârstă de 25 de ani, din prima căsnicie, care locuieşte în America şi de care este foarte mândru.
„Am avut o înţelegere cu Lore. Până ni l-o da Dumnezeu pe al nostru, pentru că nu există niciun fel de incompatibilităţi între noi, am zis << hai să schimbăm destinul unui copil >>… şi am schimbat două!”.
BODO, probleme cu alcoolul şi drogurile? Solistul ne-a mărturisit mâhnit că presiunea mediatică nu l-a afectat doar în relaţia cu Ioana Băsescu, ci şi în cea cu actuala soţie. Dincolo de multe alte zvonuri, cel mai des întâlnite erau legate de presupusa patimă pentru alcool şi consumul de droguri: „Presa ne-a afectat de foarte multe ori. Citeam că << e un lucru ştiut faptul că Bodo este un betiv, un tip care bea foarte mult >>. << Toată lumea ştia asta!? >>, dar nu era nimeni care să vadă aşa ceva! Când eram mai tânăr, frecventam localuri, cluburi, ieşeam la şpriţ cu băieţii, dar niciodată nu am căzut lat şi să ajung pe la dezalcoolizare. S-a spus despre mine şi că m-am drogat. Ei bine, nu am făcut-o niciodată. Mai bine o ţigară şi un pahar, decât asta. Dumnezeu nu a lăsat să se întâmplae anumite lucruri în viaţa mea, iar pentru asta îi mulţumesc tare mult!”.
Despre situaţia politică actuală ar fi fost multe de spus, însă Bogdan Marin consideră că e încă prea devreme pentru speculaţii în ceea ce priveşte alegerea noului preşedinte Klaus Iohannis: „Abia acum văd că a început să se întâmple tranziţia care a luat-o pe o curbă ascendentă şi pe care o salut. Consider că e normal ceea ce se întâmplă acum. Rămâne de văzut care-i adevărul prin acţiunile pe care fiecare şi le asumă. Nu-ţi ascund încântarea pentru faptul că sunt neoprotestant, ca şi Iohannis. Este unul dintre preşedinţii care va face multe pentru ţara asta, având respectul pentru Dumnezeu. În altă ordine de idei, ce se întâmplă şi ce se va mai întâmpla la noi în ţară sunt lucruri declanşate cu mulţi ani în urmă, din mandatul lui Băsescu. Din punctul meu de vedere, preşedintele Băsescu a generat o schimbare în România, lucru de care ţara avea nevoie”.
Cel mai dureros moment.. Bodo are o viaţă fericită, este împlinit, iar asta i se citeşte în ochi. Aproape că nu ai spune că a avut în astă viaţă vreun moment care să îl doboare. Însă un aspect firesc al existenţei, spune el, a fost atât de traumatizant, încât nici în prezent nu poate vorbi despre asta.
Intervievat cu privire la cel mai urât moment din viaţa sa, pe care niciodată nu şi-ar dori să îl retrăiască, Bodo a fost în stare să răspundă numai după zeci de secunde de linişte. Nu mai avea voce şi parcă nici limba maternă nu îi mai era familiară. Şi-a dres vocea, a adoptat un ton grav, a răspuns scurt şi a trecut mai departe la … fericirea lui: „În primul rând …. Amintirile pe care niciodată nu le-aş retrăi sunt momentele în care mi-am pierdut părinţii. Nu mi-aş dori niciodată să retrăiesc asta, nimănui nu o doresc,deşi stiu că este inevitabil, e ceva normal cumva (s-a oprit încă o dată). Dar aş retrăi oricând viaţa pe care o am acum, cu Lore şi copiii”.
