Astăzi, la „Dicționar cultural”, povestim despre opinci, conduri și baștinile lor. Când, cum, unde au apărut acești termeni secole la rând „la modă”, aflați mai jos. Îndrumător ne va fi, ca de obicei, distinsul etnolog Gheorghiță Ciocioi.
„Dicționarul” s-a deschis, de această dată, la numele Condurache – cunoscut, de asemenea, sub forma Condurachi. Să deslușim explicațiile: „Vreme de veacuri, în Balcani, opinca a fost încălțămintea tradițională – la sârbi aceasta ajungând chiar un simbol național. Bosnia, Bulgaria, Croația, Herțegovina, Macedonia Muntenegru, România și Albania pot fi considerate o adevărată «arie culturală» în ceea ce privește purtarea opincilor. Nu ar trebui uitați, desigur, nici grecii. Iar episodul cu opinca românească de la parlamentul din Budapesta spune multe despre trecutul nostru, fără doar și poate. În afara grecilor și bulgarilor, care numesc acest tip de încălțări «τσαρουχια»/«țărkvuli», celelalte popoare balcanice folosesc termenul de «opincă» (apropiat ca formă de numirea românească)”.
A întinde pielea
Care-i sunt originile? „Numele provine din slava veche «opьnъkъ» – la rădăcina cuvântului aflându-se verbul «peti» și prefixul «a». Sensul este cel de «a întinde», «extinde», cu referire la încălțămintea realizată din piele de animal întinsă. În argou, astăzi, în Balcani, opincar e totuna cu țăran, înapoiat. Nu tot astfel stăteau lucrurile în veacurile trecute, apariția «pantofilor europeni» – «kundura»/ «konduri» (tc.) – în Imperiul Otoman născând pentru puținii «purtători» ai acestora chiar o poreclă în Balcani – Kondura, Konduraki, Kondurașev (care poartă «kundura»/ «konduri», nu opinci/ «țărkvuli». Poreclă ce va deveni nume (îi va «încălța») pentru unii.”
Citește articolul integral aici.
