Ieri, când a împlinit 70 de ani, Ion Manole s-a aflat tot la mormântul Mădălinei, unde a aprins o lumânare şi a adus flori.
Ne-a sunat la redacţie să ne mărturisească încă o dată durerea lui şi să ne spună că nu vrea să plece din această lume până nu va afla adevărul despre moartea fiicei sale. Adevărul despre inexplicabila moarte a ”Fetei cu părul de foc”.
Întrebat de ce Mădălina nu i-a dedicat o melodie, aşa cum a făcut în cazul mamei, tatăl regretatei artiste ne-a declarat: „Ea a avut în plan să-mi facă o melodie personală pentru tata, aşa cum a făcut-o acum vreo 15 ani pe aceea pentru mamă-sa, «Stai lângă mine, mamă», când era cu răposatul Şerban Georgescu. Despre mine are o melodie pe albumul de muzică populară «Lina, lina, Mădălina». N-a mai apucat să-mi facă una de muzică uşoară. Muzica pentru această piesă era compusă, dar voia să se consulte cu textiera Roxana Popescu şi să-i spună ideile despre cum am crescut-o eu, amintirile ei cele mai frumoase…”
Când era mică, Mădălina vindea zmeură împreună cu tatăl ei, la Neptun
Ce versuri ar fi trebuit să conţină cantecul despre/pentru tată, rămas intre proiectele nefinalizate ale Mădălinei? „Era un moment de la liceu la care fata mea ţinea foarte mult: cum a trecut prima treaptă și a intrat la liceul de chimie, când mergeam cu ea la examen și o așteptam până ieșea din sală!… În ziua când s-au afișat rezultatele, am așteptat opt ore, erau sute de oameni și n-am plecat de acolo până n-am văzut cu ochii noștri că a intrat a 14-a, cu 9 și ceva, dar de la locul cinci până la 14 aveau toți aceeași medie, doar că erau puși în ordine alfabetică. I-am oferit atunci un stilou cu peniță de aur, de 250 de lei. Pentru ea a fost un miracol, o bucurie enormă. Atunci trăiam dintr-un singur salariu, de 1.000 de lei, pentru că soția renunțase la serviciu pentru a crește copiii. Stiloul acela cred că e și acum la ea acasă, pentru că îl păstra ca amintire. Cu toate peripețiile astea, ea avea în cap melodia. Avem multe amintiri frumoase. De pildă, mergeam la mare, la Neptun, unde erau mulţi turişti străini, şi făceam ceva negoţ cu fructe pe acolo, cu autorizaţie. Mădălina era prin clasa a II-a şi venea lângă mine, vindea împreună cu mine zmeură la caserolă şi vorbea cu turiştii în engleză. Toate aceste momente frumoase ea ar fi vrut să le pună într-un cantec pe care să mi-l dedice. N-a mai apucat!”, spune cu tristeţe în glas, printre lacrimi, Ion Manole.
„Este al treilea an de când fetița mea nu îmi mai poate spune «La mulți ani!»”
Dincolo de toată durerea pe care o are în suflet, Ion Manole nu uită să meargă la mormantul Madălinei şi să-şi reînnoiască legămantul de dincolo de moarte: „ și să vină să mă vadă. La fel cum am făcut și anii trecuți, mă voi duce după-amiază la mormântul ei să-i aprind o lumânare și să-i pun o floare, voi plânge cum știu eu și voi discuta cu ea și s-o asigur că ziua de azi m-a ambiționat și mai tare și sunt convins că va ieși adevărul morții ei!”.
„Voi merge hotărât înainte cu toate probele la toate instanțele, inclusiv la CEDO și crima care s-a întâmplat pe 13 spre 14 iulie 2010 va ieși la suprafață și criminalii vor fi pedepsiți. Sunt vinovați patru oameni. Și mamă-sa e la fel de îndârjită. Suntem hotărâți să mergem până la capăt, indiferent cât vom suferi. Crime de felul acesta nu trebuie să se mai întâmple” – Ion Manole, tatăl Mădălinei
„Copilul Mădălinei care a împlinit patru ani nu trebuie să ducă povara că mama lui s-a sinucis, ci trebuie să știe adevărul despre moartea ei” -Ion Manole, tatăl Mădălinei
https://ziarulring.ro/stiri/monden/215496/De-ce-nu-i-a-compus-Madalina-Manole-niciun-cantec-tatalui-sau
