ZiarulRing

24-iul.2024

ULTIMA ORĂ

ALTE CATEGORII

Cum s-a „răcorit” limba română cu termenii „cișmea” și „Cișmigiu”

Avatar

Publicat

pe

Astăzi, la „Dicționar cultural”, o lecție în bula caniculei și a vacanței: originile lingvistice ale termenilor expuși în titlu, dar și misterul risipit al unui cuvânt aproape uitat: „ceapar”. Nu, n-are legătură cu ceapa…

La început, lupa pe „cișmea” și „Cișmigiu”: „Cișmea este un termen de origine persană (çaşme), ajuns în română prin intermediul limbii turce (çeşme). În medio-persană, çaşme se tălmăcește prin ceva ca un ochi (çaşm), fântână/izvor. Uneori, chiar prin lacrimă. O fântână amenajată în mai multe feluri (decorativă, de folos public etc.)”. Există vreo legătură între „cișmea” și „Cișmigiu”?

De la Dură Neguțătorul, la Dumitru Siulgi-Bașa 

Etnologul Gheorghiță Ciocioi are din nou cuvântul: „Parcul Cișmigiu (Çeşmeci, tc.) își trage numele de la administratorul fântânilor orașului București (un fel de director al Regiei de Apă din urmă cu puțin peste două veacuri), Dumitru Siulgi-Bașa”. Mai precis? „După ce Alexandru Ipsilanti a făcut două mari fântâni în Capitală, în 1779, Dumitru Siulgi-Bașa își va înălța o casă chiar lângă una dintre ele (intrarea în parcul de astăzi, din strada Știrbei Vodă). Astfel, numele lacului lui Dură Neguțătorul și grădinii de mai apoi, aflate într-o continuă prefacere, vor fi schimbate cu Cișmegiului (Çeşmeci) – după numele marelui cișmigiu al urbei”.

Citește articolul integral aici.

Citește în continuare
Advertisement
Lasă un comentariu

Lasă comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *