Astăzi, la „Dicționar cultural”, vă propunem câteva provocări lingvistice salutare: „cherchelit” și „Cârlibaba” – și am numit doar două dintre ele. Restul surprizelor îl puteți descoperi mai jos, grație bunăvoinței etnologului Gheorghiță Ciocioi.
„Cherchelit este un termen trecut ca având origine necunoscută în dicționarele noastre. Întâlnit, de asemenea, sub forma chercheliu. A se chercheli are înțelesul, astăzi, de a se îmbăta (ușor), a se ameți, a spune vrute și nevrute într-o astfel de stare, a fabula, trecând de la un subiect la altul, cineva uitând ce a spus mai înainte, contrazicându-se pe sine în timp ce pare serios. Originea cuvântului dat este una turcească, acesta fiind răspândit și la sud de Dunăre”, a punctat, în deschidere, Gheorghiță Ciocioi.
Patruzeci de minciuni
Mai departe, pe același fir: „În turcă, kırk yalan (scris și kırkyalan) desemnează o persoană care fabulează, ca într-o stare euforică, un om care minte, spune verzi și uscate. În traducere: patruzeci de minciuni (kırk – 40; yalan – minciuni). Un mincinos și un flecar, care crede în propriile fabulații mai mult ca în realitatea faptelor, ce nu trebuie luat în seamă. Turca cunoaște, de altfel, mai multe expresii în legătură cu omul numit, oarecum disprețuitor, 40 de minciuni (kırkyalan-ul/ chercheliul), despre acesta spunându-se, în glumă, că doar pe un picior spune 40 (Tek ayak üstünde 40 yalan)”.
Citește articolul integral aici.
