Născut în 1 decembrie 1892 (la Hodora-Cotnari, Iași), primul fiu al cuplului Dimitrie (odraslă de țărani olteni ajuns doctor în științe agricole la Paris) și Olga Comoniță/Petrescu (fiică de senator liberal din spiță boierească moldovenească veche), Cezar, romanicer de vârf, jurnalist în culori tari, academician, jucător de cărți, fustangiu notoriu etc., va da ortul popii într-o zi de 9 martie (1961) la București, din cauza unor complicații la inimă. Să-l (des)cântăm!
Școlit „în particular” (primele două clase primare), apoi într-o unitate de învățământ modestă din Roman, Cezar Petrescu a prins gustul scrisului sub aripa profesorului model Nicolae Apostol (evocat ulterior în volumul „Apostol”), la 10 ani elevul curios și zburdalnic umplând caiete întregi cu schițe literare. Ținea chiar și un jurnal și nu s-a sfiit să-i expedieze lui Nicolae Iorga un text mâzgălit într-o vară pe cripta unui cimitir de țară (va debuta, de altfel, în Sămănătorul, cu proza Scrisori, 1907). Primul șoc trăit va fi moartea prematură a părintelui, răpus de tuberculoză cu doar câteva luni înainte ca adolescentul Cezar Petrescu să finalizeze cursurile gimnaziale. După liceu, avea să se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Iași.
Încercare ratată de sinucidere
Student, debutează în presa socialistă manevrată de abilul N.D. Cocea („Facla”, 1912) și cu un an înainte de absolvirea Dreptului se însoară, în capitala Moldovei, cu Marcela. Ghinionist în dragoste (soția-i va muri la doar șase ani de la căsătorie, lăsându-i lui Cezar un băiat, unicul copil), Petrescu va încurca borcanele în cariera juridică, când, după cercetări amănunțite ale autorităților, va fi acuzat de nereguli financiare din perioada în care a activat ca administrator de plasă în comuna suceveană Mălini. „Ratează” Marele Război, pozând în bolnav de „tuberculoză ganglionară”, rămâne alături de familie la Iași, dar nu scapă de acuzațiile de delapidare. Hărțuit și lipsit de dovezi solide în propria apărare, Cezar Petrescu a încercat să se sinucidă, pentru a scăpa de „haina delincventului de drept comun”, cu „oxid de carbon”, gestul fiind întrerupt de paznicii primăriei unde fusese reținut.
Citește articolul integral aici.
