Ioana Scoruș, psihologă și psihoterapeută de sorginte psihanalitică, a conturat în câteva tușe cele mai amăgitoare „credințe” ale părinților în zbaterea lor de a-și crește și educa propriile odrasle.
1. „Ne raportăm la copii printr-o viziune care ia reper amintirile personale, acele pe vremea mea – cum altfel decât subiective – și punând semnul egal între realitatea noastră de atunci și realitatea copiilor, de acum și aici. Este o diferență de grad, și nu de natură, dar este calea sigură de a da greș. Nu, trecutul nostru – resimțit ca un perpetuu și valabil prezent – nu este, nu poate fi, nu are cum să fie prezentul pe care copiii noștri îl trăiesc. Este, pur și simplu, o altă realitate. Așadar, prima mare greșeală este certitudinea noastră că azi este același lucru cu ieri. Mai mult, că ieri era cu mult mai în regulă decât azi”.
Autoritate în loc de cooperare
2. „Certitudinea că ne cunoaștem copiii mai bine decât se cunosc ei înșiși, aceasta fiind calea sigură de a-i scoate în afara relației cu noi. În acest fel este eliminată curiozitatea de a ne descoperi copilul, aflat într-o continuă transformare. Întărim o relație de autoritate, de la mai-știutor la neștiutor, iar copilul va simți acest lucru și se va considera inferior și neștiutor (cum, de altfel, și este!). Și tot în felul ăsta mutăm accentul de pe preferabila relație de cooperare, pe o relație de supunere. De pe o relație de interacțiune, pe una de acțiune a noastră asupra copilului.”
Citește articolul integral aici.