Românii au crescut, mai ales de-a lungul deceniilor comuniste, „copii cuminți”, sau „parentificați” – cum îi numesc în prezent specialiștii -, dar preocupă pe cineva efectele acelui tip de educație asupra adulților care au devenit acei copii astăzi?
„«Dacă ești cuminte, o să vină Moș Crăciun! Să fii cuminte! Ai fost cuminte?». Mi-am dat seama de-a lungul timpului că lucrez cu foarte mulți copii cuminți. Copii care nu vor să supere. Copii care termină tot de mâncat din farfurie. Copii pregătiți oricând să ajute la nevoie. Doar că acești copii sunt adulți, mai exact adulții de azi, care se neglijează. Care nu își cunosc nevoile și care ajung să sufere din această cauză”, relevă Ancuța Coman-Boldișteanu, psihoterapeută și autoare a studiului „Emoții în farfurie” (Editura Trei, 2023).
Principalele caracteristici
Dar cum arată profilul psihologic al acestui copil cuminte? Principalele lui caracteristici, potrivit Ancuței Coman-Boldișteanu, sunt următoarele:
„De cele mai multe ori a fost copilul parentificat, adică a fost cel nevoit să se maturizeze mult prea devreme pentru a avea grijă de un frate, de o soră sau de un părinte. Copilul parentificat este cel care are atenția îndreptată mai mereu spre exterior, spre ceilalți. Este cel care nu-și cunoaște propriile nevoi, dar pare că poate spune oricând ce nevoi au ceilalți”.
Citește articolul integral aici.
