Văzând-o pe Mihaela tăvălindu-se ca un şniţel prin făina ProTV-ului, mi-a venit în minte… Zina Dumitrescu, în câteva ipostaze şocante, cu muuulţi ani în urmă. Vă amintiţi acel topless temerar, pe care-l experimentase în văzul întregii plaje de la Mamaia, ajungând a doua zi pe prima pagină în mai toate ziarele?
Zina se apropia de 60 de ani şi, deşi era încă foarte frumoasă, gravitaţia fusese nemiloasă cu sânii ei. Zinei însă îi plăcea să şocheze şi era disperată să atragă privirile celor din jur. Se pare că nu mai conta cum… Tot cam pe-atunci, la repetiţiile uneia dintre emisiunile mele, Zina apăruse ca o floricică, afişând o pereche de buze proaspăt siliconate. Era umflată rău, diformă aproape, însă exuberantă ca de obicei, ba chiar mândră de noul său look.
În România, lumea abia descoperise miraculosul silicon, drept care puţină lume apucase să afle cum e cu modelarea trupului cu ajutorul acestui procedeu. Toată echipa de filmare făcuse roată în jurul creatoarei, compătimind-o şi chestionând-o intens, caraghios, dar sincer: „Vaaaai, ce-ai păţit?!? Te-a muşcat ceva? Ai făcut alergie de la ceva? Ce-ai mâncat?…”. Ţin minte cum Zina ne-a închis tuturor gura, declarând sus şi tare – inclusiv în emisiunea care a urmat – că şi-a pus silicon în buze.
Există o categorie de femei care îmbătrânesc foarte greu. Sau, mai bine zis, care sunt disperate că îmbătrânesc. E adevărat, trecerea timpului este aceeaşi pentru toţi, secundele se perindă cu aceeaşi viteză prin clepsidrele planetei, efectele transformării prezentului în trecut sunt identice, cu grade poate diferite. Şi ritmul apariţiei lor este poate altul: depinde de gene, de tumultul vieţii pe care o laşi îndărătul tău, de felul în care ţi-ai chivernisit anii, de felul cum ţi-ai protejat sau, dimpotrivă, ţi-ai batjocorit trupul – pe dinăuntrul şi pe dinafara sa. Unele femei îşi asumă trecerea anilor. Se resemnează cu vârsta din buletin, încearcă să pactizeze cu ridurile, cu firele cărunte, cu kilogramele în plus, cu talonul de pensie şi cărucioarele cu nepoţi. Până la urmă, este mersul firesc al lucrurilor, nu?
Celor însă obişnuite ca o viaţă întreagă să fie admirate şi adulate de cei din jur, mai cu seamă de bărbaţi, bătrâneţea (sau să-i zicem „îmbătrânirea”) le induce o accentuată stare de disperare. Oglinda le devine inamicul public numărul unu, medicul estetician – Dumnezeul lor, viaţa li se transformă într-o adevărată luptă cu anii, cu kilogramele, cu ridurile, cu orice semn pe care trecerea timpului cutează să-l aşeze pe trupul lor. Nimic rău – vor spune unii, încercând să mascheze propriile încăpăţânări de a fenta timpul. Nimic rău – voi spune şi eu, doar că, în această poveste, toate au o limită, iar limita dintre normal şi ridicol este aici extrem de discretă; poţi trece lesne dincolo fără să-ţi dai seama, devenind deodată ciuca bătăii de joc a celor care până mai ieri salivau la apariţia ta.
Rămân la convingerea că, pentru o femeie frumoasă şi apetisantă, bătrâneţea e o haină greu de dus. După ce ai fost toată viaţa obişnuită să răsuceşti după tine capetele bărbaţilor, după ce te-au hrănit, decenii, complimentele venite din toate părţile, după ce ai triumfat, defilând pe podiumuri, scene sau chiar pe holurile instituţiei unde lucrezi ori aleile cartierului unde locuieşti, detronarea ta de alte preafrumoase, tinere şi proaspete poate deveni o tragedie. Reflectoarele se mută spre alte „obiective”, capetele masculilor se rotesc după alte „victime”, designerii se înghesuie să îmbrace alte trupuri, revistele glossy optează pentru alte „coperte”, etalonul frumuseţii devine altul… Încet-încet, alimentezi „banca rezervelor”.
Şi, atunci, disperarea te îndeamnă spre a face orice pentru a nu-ţi părăsi poziţia privilegiată. Pentru a rămâne în atenţia celor din jur. Cu riscul chiar de a deveni cumplit de ridicolă, îţi maltratezi trupul care începe să nu mai „ducă”, îţi alegi parteneri „şocanţi”, rosteşti lucruri care să agaţe cu orice preţ atenţia presei, îţi alimentezi pagina de Facebook cu fotografii în care, wow!, ce bine arăţi sau, pur şi simplu… te tăvăleşti prin făină într-un show. Cineva tot o să observe.