Dezvăluiri cutremurătoare apar, în continuare, în legătură cu şocanta moarte a micuţului Ionuţ Anghel, devorat de câinii sălbăticiţi, din sectorul 2, ziua în amiaza mare.
Apărătorul soţilor Anghel, avocatul Bogdan Bărbuceanu, a dezvăluit, în exclusivitate pentru „ring”, de ce s-a hotărât să apere familia copilului sfâşiat de câini şi ce a aflat din anchetă după ce a stat de vorbă cu procurorul de caz: „Îi apăr pe aceşti oameni pentru că, în primul rând, am fost şocat, pentru că am şi eu o fetiţă şi pot să-mi dau seama ce înseamnă durerea unor părinţi care şi-au pierdut copilul în aceste condiţii groaznice. (…) După ce se va începe urmărirea penală, eu voi fi la fiecare declaraţie a tuturor părţilor. Din discuţia cu procurorul, vom avea, aşa cum am solicitat şi eu şi am spus-o de la bun început, infracţiuni de ucidere din culpă şi, posibil, abuz în serviciu al autorităţii” Întrebat dacă părinţii au fost audiaţi, avocatul Bărbuceanu spune: „Deocamdată, nu a fost audiată decât bunica, dânsa dând o declaraţie sumară la Secţia 7 Poliţie. (…) Urmează ca procurorii să îi audieze pe bunică, în principal, dar şi pe copilul cel mare, fratele celui decedat, această audiere urmând să aibă loc în prezenţa părinţilor”. Cât despre părinţi, avocatul spune că nu ar avea de ce să fie audiaţi acum, întrucât, în această fază a actelor premergătoare, aceştia nu au ce să spună, pentru că ei nu au fost la faţa locului în momentul tragediei”. Avocatul spune că, în ziua fatidică, tatăl şi-a dus copiii, din Calea Griviţei, unde locuiesc, în Piaţa Galaţi, unde locuieşte bunica. Şi asta pentru că „bunica le promisese nepoţeilor că-i va mai duce încă o dată în Parcul Lacul Tei, unde ea mai fusese cu unul dintre cei mici şi acesta fusese foarte încântat”. Foarte interesantă însă este povestea avocatului Bărbuceanu despre cum a presimţit şi modul cum a aflat tragedia tatăl lui Ionuţ.
„A văzut la televizor ştirea. Şi a presupus că e vorba de copiii lui”
Avocatul Bărbuceanu ne dezvăluie modul şocant cum tatăl copiilor a aflat de la televizor ce s-a întâmplat: „Omul a văzut la televizor ştirea. Şi a presupus că e vorba de copiii şi de mama lui. Nu avea telefon bunica, pentru a putea să o sune. Şi-a sunat soţia şi i-a spus: «Uite, Ionuţ e mort!». Şi asta cu toate că nu avea certitudinea. Eu n-aş fi făcut aşa ceva”.
„Tatăl a insistat: «Vreau să-mi văd copilul!»”
Ce a făcut tatăl lui Ionuţ după ce şi-a sunat soţia? Evident, a mers la faţa locului, să vadă cu ochii lui dacă fatidica presimţire se adevereşte. „După ce şi-a sunat soţia, clientul meu a plecat în parc, acolo unde auzise de la televizor că s-a întâmplat nenorocirea. Când a ajuns, era deja poliţia. S-a dus la aşa-zisa recunoaştere, pe care chiar el a solicitat-o. Pentru că nu văzuse nimeni din familie copilul, deşi era jupuit, nu mai avea haine pe el, era mâncat de câini. Tatăl a insistat: «Vreau să-mi văd copilul!»”.
„Multe urme de sânge s-au găsit în altă parte”
Bogdan Bărbuceanu continuă povestea despre tatăl copilului ucis: „Şi-a văzut copilul, pe Ionuţ, acolo unde a fost găsit, deşi se pare că nu acela e locul unde s-a întâmplat incidentul, pentru că pete de sânge, multe urme de sânge s-au găsit în altă parte”. Întrebat dacă se ştie cine l-a dus pe copil din locul unde ar fi fost omorât de câini în locul unde a fost găsit, avocatul Bărbuceanu spune: „Se presupune că acei câini!”. Am întrebat şi dacă există cumva urme că ar fi fost târât, dar avocatul a precizat că „nu, nu sunt urme de târâre!”. Procurorii trebuie să pună urgent cap la cap toate probele, să audieze toţi martorii şi, evident, toţi suspecţii, pentru a ne spune, cât se poate de repede, cine se face vinovat de faptul că nişte fiare lăsate slobode AU SFÂŞIAT ŞI OMORÂT… UN ÎNGERAŞ DE COPIL.
„Aceşti părinţi n-au primit un leu ajutor de înmormântare”
Avocatul spune că părinţii lui Ionuţ nu au primit ajutor de înmormântare de la primărie: „Aceşti părinţi n-au primit un leu ajutor de înmormântare. Şi nici măcar un telefon n-au primit. Să-i întrebe cineva pe aceşti părinţi: «Aveţi bani să vă înmormântaţi copilul?». Ce însemna pentru bugetul unei administraţii, ca Primăria Sectorului 2, a lui Neculai Onţanu, 100 de milioane?! (…)Era o chestie de bun simţ, pentru că, legal, Primăria, are obligaţia ca persoanele sărace, nevoiaşe, să fie ajutate la înmormântare. (…) Or, aici, când te mai şi ştii cu musca pe căciulă şi te ştii primărie de sector vinovată, ce însemna gestul ăsta? O nimica toată (…) Dar dacă nici măcar nu i-a contactat nimeni pe aceşti bieţi părinţi… Să fi sunat: «Sunt primarul de la 2. Condoleanţe, îmi pare rău. Vom face tot ce se poate să aflăm adevărul şi să nu mai avem astfel de situaţii!». Nu s-a întâmplat asta. Dar, în schimb, a ieşit o doamnă director de la Primăria sectorului 2, foarte dezinvoltă, şi a spus: «Noi nu avem nicio treabă, că s-a întâmplat pe un teren proprietate privată». Deci asta era problema ei, pe ce teren s-a întâmplat, nu că s-a întâmplat o nenorocire?!… Că un copil a fost efectiv mâncat de câini în Capitala României!…”.
STENOGRAMĂ ŞOCANTĂ din dosarul fetiţei trimise de instanţă în Mexic. Mama: Cum, SE DROGA lângă Alessia?!… Bona: Da, O PUPA MIROSIND A MARIJUANA…
16-02-2016 Detalii şocante ies la iveală din dosarul Alessia, fetiţa pe care o judecătoare din Tribunalul Bucureşti a hotărât să o înapoieze tatălui bogat din Mexic, după ce acesta şi-a acuzat soţia, pe românca Irina Cristescu, de răpire a copilului. Ziarul ”ring” a intrat în posesia probei-cheie care ar fi trebuit să decidă soarta Alessiei. În dosarul în care Irina Cristescu este acuzată de răpirea din Mexic a fiicei sale, Alessia Miroslava Bitar, marele criminalist şi criminolog prof. univ. dr. Tudorel Butoi, expert formator în psihologie clinică judiciară, a fost solicitat de avocatul Călin Andrei Zamfirescu să investigheze şi să întocmească un raport în materie de psihologie clinică judiciară. Obiectivele expertizei solicitate au fost trei. Primul: ”dacă din actele comportamental-atitudinale ale numitului Bitar de la Pena Hector (n.r. – tatăl Alessiei) se desprind disfuncţionalităţi potenţial crimnogene apte să pericliteze contactele interpersonale intrafamiliale (în speţă convieţuirea alături de soţia Irina Cristescu şi de fiica Alessia Miroslava Bitar)”. Al doilea obiectiv se referă la ”un profil psihologic al mamei Irina Cristescu” şi evaluarea ”consecinţelor psihotrumatizante ale împrejurărilor circumstanţiale în care aceasta a iniţiat plecarea în România împreună cu fiica sa”. În fine, al treilea obiectiv s-a referit la identificarea ”în actele comportamental-atitudinale ale numitului Hector Bitar de la Pena disfuncţionalităţi educaţionale apte să pericliteze dezvoltarea minorei Alessia Bitar, în sensul nerespectării interesului superior al minorei”. Descoperirile făcute de profesorul Butoi şi concluziile raportului înaintat instanţei sunt… tulburătoare.
Tuşe groase în profilul psihologic al tatălui Trecând peste evaluarea Irinei Cristescu, pentru care specialistul recomandă ”consiliere psihologică” (pentru traumele prin care a trecut), să punem puţin lupa pe cel care o acuză pe Irina de răpirea fetiţei. Astfel, referitor la Hector Bitar de la Pena, profesorul Butoi a identificat ”un pofil psihologic potenţial apt (şi manifest demonstrat) pentru a periclita convieţuirea intrafamilială”, mergând până la a identifica la soţul Irinei ”violenţă explozivă necontrolabilă”. Alte tuşe groase ale profilulului psihologic al lui Hector Bitar de la Pena se referă la ”dependenţa de droguri şi alcool (comportamente de risc)”, la ”atitudine premeditat criminogenă (risc de pericol manifest)”, la ”fabricarea de probe apte să evidenţieze disfuncţionalităţi în starea de sănătate a Irinei Cristescu” şi, nu în ultimul rând, ”bizarerii comportamentale – inconsecvenţă, incoerenţă, tematică simbolică (sexuală, psihomedicală, suicidară, dependenţă, exhibiţionistă, zoofilă etc), care pun în discuţie echilibrul psihic al lui Hector Bitar de la Pena”. ”Cum a putut să aibă copii, pentru că el toată viaţa s-a drogat?” Dintre toate aspectele luate în calcul şi/sau puse în evidenţă, şocante sunt două detalii legate de dependenţa de droguri a tatălui Alesiei. Iată un prim transcript al convorbirii dintre Irina Cristescu şi Hilda Ortega (bona Alessiei). Hilda: ”Ştiţi ce mă enerva cel mai mult?!…”. Irina: ”Ce?”. Hilda: ”Că mirosea a marijuana acolo lângă Alessia, asta mă enerva pe mine cel mai mult!”. Irina: ”Cum, se droga acolo, lângă Alessia?!…”. Hilda: ”Da, intra mirosind a porcării şi o pupa pe Alessia, asta mă dispera pe mine cel mai mult… foarte rău, doamnă. Deja v-am spus că el nu se comporta ca un tată mexican. Taţii mexicani sunt iubitori, tandri”. Iată şi al doilea transcript al convorbirii dintre Irina şi bonă. Irina: ”Ea merita tot ce e mai bun din lume şi eu asta încerc, dar el continuă să vrea să mi-o ia pe Alessia, imaginează-ţi!“. Hilda: ”Nu va reuşi, nu va reuşi, pentru că aici, azi, exact azi, acum aproximativ două ore, o doamnă îmi spunea că ea îl cunoaşte şi că ea nu ştie cum a putut să aibă copii, pentru că el toată viaţa s-a drogat. (…) Dar şi mai mult decât atât, mai mult decât un dependent de droguri, este (n.r. – Hector, tatăl Alessiei) o persoană rea, este un vulgar, un om rău, un om rău”. Expertiza profesorului Butoi vs Convenţia de la Haga Dacă instanța ar fi ținut cont măcar de aceste două secvenţe din raportul profesorului Butoi, ar fi fost edificată. Dar n-a fost să fie. Mai sunt şi multe alte detalii la fel de dure, la fel de acuzatoare la adresa tatălui fetiţei, toate în favoarea tezei art. 13 din Convenţia de la Haga privind răpirea internaţională de copii care spune că ”Autoritatea judiciară a statului solicitat nu este ţinută să dispună înapoierea copilului”, dacă ”există un risc grav ca înapoierea copilului să-l expună unui pericol fizic sau psihic”. Şi, cu toate acestea, prima instanţă, cea a Tribunalului Bucureşti, nu a ţinut cont nici de argumentaţiile profesorului Butoi şi nici de prevederile extrem de clare ale art. 13 al Convenţei de la Haga şi i-a dat câştig de cauză nu mamei, ci tatălui din Mexic, care nici măcar nu s-a obosit să vină şi să-şi apere cauza în România, sfidând instanţa, după cum observă profesorul Butoi. Diferenţa o va face instanţa de recurs, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, de la care se aşteaptă… ”salvarea Alessiei”. Cine este judecătoarea care o trimite pe Alessia în Mexic Mulţi se întreabă cine este misteriosul magistrat care a dat acestă controversată hotărâre cu privire la înapoierea Alessie în Mexic. Conform luju.ro, este vorba de judecătoarea Nicoleta Mărăşoiu. ”Una din cele mai aberante hotărâri judecătoreşti în materia încredinţării minorilor a fost pronunţată în data de 8.02.2016 de judecătoarea Nicoleta Mărăsoiu, de la Secţia a V-a Civilă a Tribunalului Bucureşti în dosarul 42777/3/2015, în care miliardarul mexican Hector Bitar de la Pena a acuzat că soţia sa, Irina Cristescu, i-ar fi răpit fiica şi a cerut ca fiica să îi fie înapoiată. Minora Alessia Miroslava Bitar s-a născut la 18.01.2014 în SUA, are cetăţenia americană dobândită prin naştere, dar deţine şi cetăţenie română conform certificatului de naştere din 10.06.2014 emis de Consiliul Local al Sectorului 1 – Bucureşti. În aceste condiţii, statul român ar fi avut obligaţia să apere interesul superior al copilului, cu atât mai mult cu cât mama – Irina Cristescu – este româncă”, spun cei de la luju.ro. Aşteptăm motivare sentinţei pentru a vedea ce a determinat-o pe judecătoarea Mărăşoiu să dea această hotărâre care a scandalizat o ţară întreagă.
